Folk Tale

Li tri figghi obbidienti

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU552
LanguageSicilian
OriginItaly

.

Si cunta ca cc'era un galantomu riccu e avia tri figli: unu masculu e du' fimmini. A la morti, stu patri cci lassà' dittu a lu figliu masculu: — «T'avviertu 'na cosa, e l'ha' 'seguiri: quannu criscinu li to' suoru a 'n'età di maritàrisi, t'ha' a mintiri fora cu la matinata, e lu primu chi passa cci l'hai a dari pri maritu, e si jè viddanu, o mastru, o galantomu, di qualunqui cetu.»

Quannu la granni arriva' a 'n'età di maritàrisi, lu frati cci dissi: — «Suruzza mia, tu sa' ca nuostru patri mi lassà' dittu ca lu primu chi passa nni la matinata, havi a essiri lu tò zitu; precciò dumani matinu è lu jornu di lu tò spunsaliziu». La matina si mintì fora prestu, e passà' un omu a piedi lieggi; e lu galantomu cci dissi: — «Amicu, aspittati un mumentu.» — «Chi cumanna vossia? Mi lassassi jiri, cà haju li porci 'nchiusi e l'hèju a jiri a nèsciri.» Acchianà', e cci dissi lu galantomu — «Siditi: aviemmu a parlari, du' paroli 'n cunfidenza: ca v'hèju a dari a mà suoru pri muglieri.» — «E comu signuri! ia nun pozzu apparintari cu Vossignuria, cà sugnu un pòghiru purcàru.» E chiddu cci rispusi: — «'Un 'mporta ca siti purcàru; fu vuluntà di mà patri ca a mà soru cci hèju a dari lu primu chi passa.» Lu purcàru accunsintì; si maritàru, e parteru pi li fatti so'.

Passati n'antri dui anni, s'avia di maritari l'antra suoru; lu frati si metti, a lu solitu, presti fora, e lu primu chi passà', lu chiamà' e cci dissi: — «Amicu, acchianati ca v'hêju a parlari.» — «Signuri, Vossia mi lassa jiri, cà heju parati li lazzòla, hêju a jiri a vìdiri si cc'è acieddi 'ngagliati.» — «Nu 'mporta; acchianati un mumentu, ca v'hêju' a parlari.» Chiddu si pirsuadi, e acchianà'. Cci dissi lu frati: — «Viditi, cumpari, ca v'hêju a dari a mà suoru pri muglieri.» — «Signuri, cci arrispunni l'acciddaru, comu è pussibbuli? ia sugnu un pòghiru acciddàru, e 'un puozzu apparintari cu Vossignuria.» — «Vi priegu (dici lu frati di la picciotta) cà accusì havi ad essiri, cà accussì fu dicritatu di mà patri.» Si pirsuadi l'acciddàru, e si marità' cu dda signura; si la piglià', e si nni ij' pri li fatti so'. — «Ora, iddu dissi, mi vogliu maritari ia.» Si metti fora, a la solitu, presti; affaccia nni li matinati 'na vecchia lavannera, iddu la chiamà' e cci dissi: — «Cummari, cummari, aspittati...» — «'Nqua chi vuliti?» (cci arrispunni la lavannera). — «Acchianati, dici lu picciottu, ca v'hêju a parlari di primura.» — «Mai! chi primura e primura! ia hêju a jiri a lavari, e mi diciti primura?» Rispusi di nuovu lu signurinu: — «Ed acchianati! ca v'hêju a parlari!». Si 'ncujèta la vecchia, e cci jetta 'na gastìma, e cci dici: — «Chi vi pòzzavu pigliari la figlia di lu Re di Fierru!» e si nni ij'. Iddu cci rispunni: — «Vajitivinni, vicchiazza tappinara!».

Ma comu si fa ca iddu si misi a pinitrari stu nnomu di la figlia di Re Fierru! 'N summa si risorvi di jiri a circari sta figlia di lu Re Fierru. Un jornu si jetta a cavaddu, si piglia 'na quantità di dinari e parti senza sapiri unn'avia di jiri. Camina camina, e arriva 'ntra un billissimu chianu, e trova un bellu palazzu granniusu e un bellu purtuni. Tuppía e affaccia un sirvituri, e poi cci porta la 'mmasciata a la patruni: — «Signuri, cc'è un giùghini chi tuppía lu purtuni.» Affaccia lu patruni, e canusci lu cugnatu; cci manna un sirvituri; e cci trasi lu cavaddu; n'àutru fa acchianari supra lu signurinu; sò cugnatu l'abbrazza, e cci fa la binvinuta, e si nni vannu a tavula. Mentri chi manciavanu, cci dissi lu patruni: — «Cugnatu, chi jè la vostra binvinuta?» Rispunni lu cugnatu: — «Vaju circannu la figlia di lu Re Fierru.» — «E pricchì?» — «Pricchì 'na vecchia mi dissi: «Chi ti putissi pigliari la figlia di lu Re Fierru! e pri chistu la vaju circannu, e nun sacciu unn'è.» Rispunni lu cugnatu purcàru: — «Ia 'un ni sacciu rilazioni di sta picciotta; ma viditi ca vi veni fatigata la cosa;» e cci detti tri 'nziti di puorcu, e cci dissi: — «Quannu aviti bisuognu di mia, arditi 'na 'nzita di chisti, e subbitu mi truovu cu vui.» Cci detti licienzia, e lu picciottu si nni ij'. Accumincia a caminari, e arriva 'ntra n'àutru palazzu cchiù maggiuri di chiddu passatu; tuppía a lu solitu, e trova a l'antru sò cugnatu, chi avia a l'autra suoru ed era l'aciddaru, e cci spija: — «Chi fu la binvinuta vostra?» — «Ia vaju circannu la Figlia di lu Re Fierru.» Rispunni l'aciddaru: — «O cugnatu, e cu' vi nni voli dari rilazioni! ma vi dugnu tri pinni d'acieddu; cu' sa aviti bisognu di mia, arditi 'na pinna di chisti, e allura mi truovu ddà cu vui.» Si licinzia lu picciottu, e si parti; accumencia a caminari, e arriva 'ntra la cità di lu Re Fierru. S'alloca un palazzu, e si minti a vìdiri comu havi a parlari cu stu Re. Ddoppu cci fa dari la 'mmasciata, e acchiana, e si prisenta a lu Re, e cci dici: — «Maistà, ia sugnu un Principi, e vuogliu a vostra Figlia pri muglieri.» Lu Re Fierru cci rispunni: — «Sì, vulanteri;» e lu porta davanti lu sò palazzu, e cci dici; — «Lu vidi stu bellu chianu? Avanti ch'agghiorna, mi cci ha' a fari truvari un palazzu aguali di chistu mia, e tannu ti dugnu a mà figlia.»

Lu picciottu si nni ij' a la casa tuttu cumbùsu, e pensa a li so' cugnati, e ardi 'na pinna e 'na 'nzita, e subbitu affaccianu tutti du' li so' cugnati e cci dicinu: — «Cugnatu, chi aviti bisuognu?» — «O cugnati, haju truvatu la Figlia di lu Re Fierru, e pi darimilla, iddu voli fattu un palazzu aguali di lu sò 'ntra 'na nuttata.» Rispunninu li cugnati: — «Nun vi pigliati pena; va durmiti, ca è tuttu lestu.»

Quannu agghiurnà' e si truvà' lestu lu palazzu, lu Re affaccia a lu finistruni la matina, e vidi lu palazzu lestu; dissi: — «Benissimu!» Veni lu Principi: — «Maistà, la zita?» — «No, cci dici lu Re, nun è tiempu camòra. Si lu porta 'ntra un jardinu, e cci dissi: — «Avanti ch'agghiorna, m'ha' a fari un jardinu aguali di chistu, e ti dugnu a mà figlia.» Ddoppu chi lu Re si nni ij', iddu ardi' 'na pinna e 'na 'nzita e affacciaru li cugnati, e dissiru: — «Chi cosa cc'è, cugnatu?» — Lu Re pri darimi la figlia voli fattu un jardinu aguali di chistu 'ntra 'na nuttata.» Li cugnati cci lu ficiru a manu a manu cu li stessi pianti cchiù megliu di lu so', e accussì si nni jeru, e cci dissiru: — «Quannu aviti bisuognu, arditi la pinna e nu' viniemmu.» Ddoppu, quannu agghiurnà', lu Principi va nni lu Re e cci dici: — «Lu jardinu è lestu; datimi a vostra figlia.» Lu Re vidi lu jardinu, e spaventa; e puru cci dici: — «Cu tutti sti cosi, a passu camòra; vieni cu mia....» Cci fici vidiri ca cc'era un magazè chinu di sterru, e cci dissi: — «Pr'aviri a mà figlia, ha' a limpiari chistu 'ntra 'na nuttata.»

Comu si nni va lu Re, a lu solita lu picciottu ardi 'na pinna e 'na 'nzita, ed affaccianu li cugnati; cci cunta ca lu Re vulía sbarratu lu magazè di sterru 'ntra 'na nuttata; e iddi a lu solitu sò: — «Va durmiti, ch'a jornu l'aviti sbarratu.» A jornu si truvà' sbarratu lu magazè. Va lu Principi nni lu Re: — «Lu magazè è lestu; manca pri Vossignuria a darimi la figlia.» Allura piglia lu Re un mazzu di chiavi, cumincia a sfirmari cammari e cammari sina chi trova la figlia. Comu lu picciottu la vitti, spavintà', cà era bedda comu lu Suli. Dunca cunchiudinu lu matrimoniu; iddu si la piglia a lu vrazzu, si la porta nni lu saluni, e si spusàru. Lu Re piglia la crûna, e cci la mitti a lu jènniru, e cci dissi: — «Tu fa' li veci mia di Re.» E accussì arristaru filici pri sempri.

Casteltermini.


Text viewBook