Folk Tale

La vurza, lu firriolu e lu cornu 'nfatatu

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU566
LanguageSicilian
OriginItaly

Dici ca 'na vota cc'era un patri e avia tri figghi, e nun pussidia àutru chi 'na casa. Un jornu si la vinníu e si risarbau li tri pisola avanti la porta. Stu patri era muribunnu, e vulia fari tistamentu; tutti li vicini cci dicevanu: — «Ma vui chi aviti a lassari? vui nun aviti nenti!» E 'nfatti li figghi nun cci vulevinu chiamari lu Nutaru. Lu 'ntisiru àutri amici, e cci lu ficiru chiamari. Vinni lu Nutaru e cci dumannau chi cosa avia a scriviri; iddu cci rispusi: — «Avía 'na picciula casa; mi la vinnii e mi risarbai li tri pisola ca cci su' avanti la porta; a mè figghiu lu granni cci lassu lu primu pisolu; a lu minzanu, lu secunnu; e a lu picciulu, l'urtimu pisolu.» Li tri figghi ca èrinu di mala cunnutta, e chi li juncia lu pitittu e la fami macari, doppu ca muriu lu patri, lu figghiu granni pinsau e dissi: — «Iu ccà, 'ntra stu paisi, nun pozzu campari; ora mi scippu lu pisolu ca mi lassau mè patri, e mi ni vaju 'ntra n'âtru paisi.» La patruna di dda casa, quannu iddu lu iju ppi scippari, cci dissi e lu prïau di nun scipparlu, pirchì cci lu pagava; ma chiddu dispittusu cci dissi: — «Gnurnò, mè patri lu pisolu mi lassau, e lu pisolu mi scippu e mi lu portu.» Infatti si scippau lu pisolu e ddà truvau una piccolissima vurza; si la pigghiau, si 'mpuníu lu pisolu e partíu. Arrivannu a certu statu, ppi arripusàrisi si spuníu e maniau la vurza: — «O vurza, nescimilli (cci dissi) dui grana, ca mi ni accattu pani!» E subbitu truvau dui grana ni la vurza! Iddu comu li vitti, cci dissi: —. «O vurza, 'ca nèscimi cent'unzi!» e la vurza cci li niscíu, e d'accussì sichitàu sinu a quantu iddu vosi. Allura allura fu riccu e si fici nèsciri tanti dinari sina ca si frabbicau un palazzu 'n facci a chiddu di lu Re. Di ddà sempri si affacciava; e siccomu di 'nfacci si affacciava la figghia di lu Re, iddu si cuminciau a fàrisi l'amuri, e tantu fici ca pigghiau amicizia ccu lu Re e cci ija 'n casa. La figghia di lu Re vidennu ca chistu era cchiù riccu di sò papà, cci dissi: — «Tannu iu mi pigghiu a tia ppi maritu quannu tu mi dici d'unni ti veni tuttu stu dinaru.» E chiddu minghiuni minghiuni si cci fidau 'ntra lu bonu, e cci mustrau la vurza. Chidda senza scannaliarlu, quannu si curcau l'alluppiau, cci fici 'n'àutra vurza la stissa, e si pigghiau chidda ca niscía sempri dinari. Quannu chiddu si n'avvitti; si pirsuasi di lu tuttu, e pri manciari si cuminciau a vìnniri tutti cosi, fina a quannu addivintau poviru e pazzu, non avennu cchiù unni cadiri e muriri.

'Ntra stu tempu iddu avia saputu ca sò frati lu minzanu era riccu; pinsau, e si nni iju ni lu frati; arrivatu, si vasàru e si abbrazzaru, e cci cuntau la sò sfurtuna, e cci spïau: — «Ma tu comu addivintasti accussì riccu?» e chiddu cci cuntau, ca nun avennu cchiù nenti, si va scippau lu pisolu ca cci avia lassatu sò patri, e ddà sutta truvau 'n (un) firriuleddu, si lu pigghiau, si 'mpuníu lu pisolu e si ni iju; ppi spassu si misi lu firriuleddu e s'addunau ca l'aggenti non lu vidianu cchiù; pruvau 'n'àutra vota, e mentri ca era ccu tanti aggenti si lu misi, e chiddi nun lu vìttinu. Allura chi fici? Stava murennu di fami, pinsau di tràsiri 'ntra 'na putía, si pigghiau pani, mangiari e àutru, e si ni iju senza vìdilu nuddu; d'accussì allura sicutau a'rrubbari ni l'arginteri, ni li niguzianti; arrubbava lu priccàcciu ni lu Re, fina a quannu arricchíu, ca nun avia cchiù chi fàrinni di li dinari. — «Sannunca, cci dissi lu frati puvireddu, 'ca s'annunca, frati caru, fammi lu piaciri: 'mprestimi stu firriuleddu ppi quantu mi accomitu iu, e poi ti lu tornu;» e lu frati, ca lu vulia beni, cci dissi: — «Sì, pigghatillu; arrìcchiti, e poi mi lu torni.» — «Sì, fratuzzu miu; iu doppu ca m'accòmmitu, lu firriolu ti lu portu.» Cci pigghiau licenzia, e si ni iju. A malapena niscíu, 'n subitu cuminciau a fari lu sò duviri arrubbannu cchiù peju di sò frati dinari, oru, argintaria, e tuttu chiddu ca putía affirrari. Quannu fu bonu accumitatu, si ni turnau a jiri ni lu Re, e sicutau l'amuri ccu la Rigginotta. La Rigginotta ca lu vitti n'àutru cchiù riccu di prima, accuminciau 'n'àutra vota a pigghiarisillu ccu lu bonu: — «E di unni ti vìnninu sti dinari? e comu si' accussì riccu, ca mancu mè papà l'havi tanti summi? Si tu mi lu dici, a manu ti fazzu cuntenti e ni maritamu.» E iddu ca cridía tuttu, si cunfidau 'n'àutra vota e cci ammustrau la firriuleddu. Ma la Rigginotta chi pensa di fari? cci dissi — «Sai chi ti dicu? mangiamu prima e poi ni addivirtemu.» Allura iddu mangiau e vippi, e la Rigginotta lu alluppiau 'n'àutra vota, fici 'n (un) firriuleddu lu stissu, e cci arrubbau chiddu ca facia sparìri li cristiani. Iddu si turnau ad arzari, cci pigghiau licenzia e si ni iju, ma vitti doppu, ca lu firriuleddu nun l'avia cchiù, e nun chiddu stissu ca avia prima, pirchì sulennu iddu jiri ni 'na picciotta ccu sei frati quannu avia lu sò firriolu, e ddà la vasava e cci parrava avanti di tutti, e chiddi nun lu vidèvinu, turnau a jiricci, e a lu sò solitu trasíu mentri tutti eranu assittati, e zittu zittu cridennu comu era prima ca nun lu vidia nuddu, la iju a vasari e strinciri; ma sta vota ca li frati lu videvinu beni, si susèru tutti e ppi l'ultraggiu ca cci avia fattu, lu accutufàru 'ntra li vastunati, e quannu cci aggiustaru bonu lu jimmu, e nni lu ficiru jiri cchiù stortu ca drittu. Allura, puvireddu, nun avennu cchiù comu fari, doppu ca si guariu li spaddi e caminava menzu arrigulari, pinsau di turnarisinni a lu sò paisi ppi buscàrisi quarchi tozzu di pani cu lu sò travagghiu. Ma ddà arrivatu 'ntisi ca lu sò frati era riccuni; avia bellu palazzu, e mantinia tanti criati. Iddu pinsau e dissi: «Ora mi ni vaju ni mè frati lu picciulu, ca certu nun m'arribbutta»; e 'nfatti cci iju. Quannu sò frati lu vitti cci dissi: — «O caru frati, e unni ha' statu, ca mi paria ca a st'ura eri mortu!» Si lu vasau e abbrazzau facènnucci 'na gran facci. Quannu si vitti accittatu d'accussì, iddu pigghiau curaggiu e cci spijau:— «Ma tu comu arricchisti?» E chiddu: — «Senti, sai ca lu patri mi lassau l'urtimu pisolu; 'n (un) jornu ca iu era dispiratu, mi lu scippai ppi vinnirimillu; e ddà sutta truvai 'n (un) cornu; comu lu vitti, ppi spassu lu vosi sunari, e a corpu comu sunai niscèru tanti surdati, e mi dissiru: — «Chi cumanni?» Allura iu mi arritirai lu sciatuni e li surdati s'arritiraru 'n'àutra vota. Quannu m'assicurai di lu fattu, furriai tanti cità facennu cu li me' surdati guerri e battalli ppi arricogghiri dinari, e quannu vitti ca avia tanti summi, mi ni riturnai, mi frabbricai stu palazzu e d'accussì sugnu riccu e mi ammantegnu.» Doppu ca lu frati 'ntisi lu tuttu, cci addumannau ppi grazia di 'mpristàricci lu cornu pi quantu s'arricchía iddu, e doppu cci lu turnava a dari; e lu poviru frati cci lu dèsi e cu pattu di turnariccillu.

Doppu ca cci lu dèsi, si vasàru e si abbrazzàru e lu frati puvireddu iju a prucuràrisi vintura.

'Nfatti si partíu ppi 'na cità ca si luminava ppi ricchizzi, agghicau ddà, sunau lu cornu 'nfatatu, e cuminciaru a nèsciri tanti surdati; quannu iddu jinchíu 'n (un) gran chianu, cci urdinau a tutti di sacchïari dda citati. Li surdati nun ficiru di lu scànciu, e n'abbrevi tempu si ricòsiru caricati, cci cunsignaru li summi di li dinari, tuttu l'oru, l'argentu e ricchizzi ch'avianu pigghiatu e parteru. A chiddi ca nun purtàvinu nenti, si li sucau 'ntra lu cornu e si ni iju ni la cità unni cc'era la solita Rigginotta. Arrivatu ddà pusau ni la cchiù ricca lucanna, fici pusari e cunsarvari lu tuttu, e si sucau ni lu cornu tutti l'àutri surdati. Doppu si sarvau lu cornu e si ni iju 'n'àutra vota ni la Rigginotta. Quannu la Rigginotta lu vitti, cci fici 'na facci granni, e macari tutta la famigghia di lu Re. A lu menzijornu lu 'mmitaru a tavula rutunna, e iddu s'arristau ddà.

Ma la Rigginotta 'n (non) avia àutru pinseri, chi di sapiri comu iddu arricchíu 'n'àutra vota; e cuminciau a lu solitu a fàricci pulizzii, a pigghiarisillu cu lu bonu, finu a quannu tanti cci ni dissi e tantu fici ca iddu cci cunfidau ca avia lu cornu 'nfatatu e putia fari nèsciri di lu cornu macari miliuni di surdati; e cci lu fici vidiri. La Rigginotta si fincíu tutta babba, e a lu menzijornu a tavula lu alluppiau pi vintiquattr'uri. 'Ntra stu tempu cci pigghiau lu cornu 'nfatatu e cci ni fici unu ca nun sirvía. Quannu arrivinni lu 'nnumani, lu Re e la Rigginotta lu licinziaru murtificannulu pirchì s'avia 'mbriacatu; iddu si ni iju mutu mutu, e partíu ppi n'àutru paisi, purtànnusi tutti li ricchizzi e li dinari ca ancora pussidia; ma a certu puntu cci nisceru dudici latri e lu vulevinu arrubbari, ma iddu ca pinsau ca avia lu cornu, a corpu jittau manu a li latri e si addifinniu e poi sunau lu cornu ppi nèsciri tutti li surdati e armari battalla ppi ammazzari a tutti li dudici latri. Ma appi vogghia di sunari e fàrisi lu forti, cà li latri lu rubbaru, l'accutufaru 'ntra li vastunati, pirchì facia lu prisintusu cu dudici armati, e pi miraculu lu lassaru 'n terra cchiù vivu ca mortu cu lu cornu a la vucca ca sunava di paru. Ma all'urtimata si misi accura, cà lu cornu nun era cchiù chiddu 'nfatatu, e nun avennu cchiù chi fari, e pinsannu ca era cunsumatu iddu e tutti li so' frati, pinsau di nun campari cchiù e di jirisi a jittari di supra 'na timpa pi dispirazioni.

Arrivau, doppu ca caminau tantu, supra lu lippu di la timpa, e jittannu 'n (un) sàutu si jittau di ddà supra, ma prima di menza timpa 'mpiccicau 'ntra l'aria 'ntra un pedi di ficu niura; e vidennula carricatuna di ficu, pinsau di fàrisi 'na panzata di ficu e dissi: — «Armenu ch'io moru cu la panza sazia,» e cuminciau a mangiari. Ma arrivatu ca si ni avia mangiatu 'na trintina, cuminciaru a spuntàricci tanti e tanti corna ni la testa, ni la facci, ni lu nasu ppi quantu addivintau veru mustruusu; e dispirannusi cchiù dicchiù, pi ammazzàrisi tunnu si jittau 'n'àutra vota; ma doppu ca avia fatta corchi centu parmi àutri, 'mmisca e 'mpiccica supra 'n'àutra ficu janca, cchiù carricata di la prima. Lu puvireddu era tuttu ammaccatu, e pinsau d'arripusarisi 'n (un) pocu; ma vidennu ddi belli ficu, dissi: — «Corna cchiù di chiddi ca haju nun mi ni ponu nàsciri; iu sempri haju a muriri: ora m'addubbu.» — E 'nfatti cuminzau a manciarisinni; a mala pena si ni avia mangiatu tri, s'addunau ca si cci avianu 'rritiratu tri corna; allura cuntintuni sicutau a mangiari ficu e ognuna ca si ni mangiava cci scumparia 'n (un) cornu. Vidennu chistu, ni mangiau tanti pi finu ca si cci arritiraru tutti, e arristau lisciu e tunnu cchiù megghiu di prima.

Quannu si vitti senza corna, pinsau di scinniri passu passu di lu ficu, e arrampicuni acchianau timpu timpu sinu ca arrivau ni la ficu niura, dda ni cugghíu 'na bella muccaturata e si ni iju a la cità comu megghiu potti.

Doppu misi li ficu 'ntra 'n (un) bellu cannistru, si vistíu di massàru, e iju a vìnniri ddi ficu billissimi, cà erinu fora tempu, sutta lu palazzu riali. A corpu fu chiamatu di (da) la sintinedda; acchianau supra e si li 'ccattau tutti lu Re. Lu pagàru e iddu cci pigghiau licenza vasànnucci lu jinocchiu.

A lu menzijornu lu Re cu tutta la famigghia si mangiàru ddi billissirni ficu; e siccomu a la Rigginedda cci piacevanu cchiù assai, si ni mangiau cchiù di tutti. Comu sbrigaru di mangiari, a corpu si vittiru ch'erinu chini di corna 'ntra tutta la facci, e cchiù di tutti n'avia la Rigginotta. Allura si cunfùsiru tutti e nun sapevanu cchi fari pi livarisilli. Chiamaru li cirusichi di la citati, ma chiddi si cunfusiru, e cci dissiru ca nun cc'era chi ajutu dàricci. Quannu lu Re 'ntisi chistu, fici 'n (un) bannu, e dissi ca a cui li libbrâva di sti corna, cci cuncidia la grazia ca vulia, e cci dava chiddu ca disidirava.

Quannu lu parruscïanu di li ficu 'ntisi lu bannu jittatu, si ni iju ni la ficu janca, ni va a côsi 'n bellu panàru, e si li misi 'ntra 'na specii di vurza, si fincíu cirusicu, e iju ni lu Re. La sintinedda lu fici allura tràsiri: e acchianau 'n palazzu. Doppu si prisintau a lu Re e cci dissi: — «Riali Maistà, iu vi sarvu a tutti e vi levu li corna....» — La Rigginotta comu 'ntisi chistu, a corpu iju ni sò papà, e cci dissi: — «Maistà, li primi l'aviti a fari livari a mia.» E lu Re cci accunsintiu. Allura lu cirusicu si la purtau ni 'na stanza pi ottu jorni. Quannu iddu fôru 'nchiusi, lu cirusicu cci dissi a la Rigginotta: — «Mi canusci sì o no? (e cci desi cunuscenza). Ora senti chi ti dicu in brevi: si tu mi torni la vurza ca jetta dinari, la firriuleddu 'nvisibuli e lu cornu 'nfatatu, ti levu tutti li corna, sannunca ti ni fazzu nasciri n'àutru tantu.» La Rigginotta ca avia pruvatu e 'ntisu tanti duluri e sapia ca iddu avia avutu tanti cosi 'nfatati, cci critti, e cci dissi — «Sì iu ti tornu tuttu, tu m'ha' a livari li corna e poi a pattu ca ha' a esseri mè maritu.» Iddu accunsintiu, e la Rigginotta cci cunsignau la vurza, lu firriuleddu e lu cornu 'nfatatu; allura cci fici mangiari tanti ficu janchi pi quantu corna avia, e cci arritiraru tutti. Doppu ca la Rigginotta non avia cchiù corna, iddu li fici cadiri a lu Re e a la Riggina e a tutti chiddi ca n'avianu, e poi cci addumannau pi grazia di vuliri a la Rigginotta pi spusa. Lu Re cci lu concessi, e allura jittàru 'n (un) bannu, e si maritaru. Iddu turnau lu firriuleddu e lu cornu ad ognunu di li so' frati, e si tinnì la vurza jetta-dinari, e arristau pi sempri jènniru di lu Re. Lu Re doppu n'annu morsi, e arristau iddu cu sò mugghieri Re e Riggina cuntenti e filici

E nui comu li mazzi di radici.

Màngano.


Text viewBook