Folk Tale

Li palli magichi

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU432
LanguageSicilian
OriginItaly

'Na vota cc'era un Re; si cridía ch'era beddu; avía 'n specchiu e sempri dicía:

«Specchiu beddu miu giucunnu,

Dimmi cui cc'è cchiù beddu di mia a lu munnu.»

Sò mogghi suppurtau ppi dui, tri, quattru voti; all'urtimata cci arrispusi, e dissi:

«Zittiti Re,

Ca cci sarrà cchiù beddu di te.»

Allura lu Re cci arrispusi dicènnucci: — «O infra tri jorni mi dirrai cui è cchiù beddu di mia, o sannunca sarrai acisa.» — Povira Riggina si misi 'ntra 'n (un) mari di cunfusioni: s'arritirau 'ntra 'na stanza e nun niscíu; l'urtimu jornu pinsau e si affacciau a lu barcuni. Passava una vecchia, e cci dissi: — «Maistà, fatimi la limosina!» La Riggina cci dissi: — «Lassimi stari, bona vecchia; abbàstinu li me' lastimi....» La vecchia cci dissi: — «Iu sàcciu tuttu, e tuttu vi farría passari.» — «Dunca acchiana supra,» cci dissi la Riggina. Acchianau la vecchia, e la Riggina cci addumannau: — «Chi sai?» — «E idda: — «Iu sàcciu tuttu chiddu ca ha dittu lu Re.» — «E cci n'è dunca ajutu pir mia?» — «Gnursì.» — «Iu (dici la Riggina) ti dugnu tuttu chiddu chi vôi.» — «Iu nun vògghiu nenti (arrispusi la vecchia). A manzijornu vi ni jiti a pranzu ccu iddu; poi doppu cci addumannati 'na grazia. Iddu vi spijrà: — «Chi è, la grazia di la vita? e vui cci diciti di no. — Sannunca, vi dici iddu, sia cuncessa. — Cchiù beddu di vui, cci diciti, cc'è lu figghiu di lu 'Mperaturi di Francia, misu a menzu setti veli. La vecchia si ni iju: e la Riggina iju ni lu Re. E ddocu succedi lu discursu ch'avia fattu la vecchia. Dici lu Re: — «Quannu iddu è cchiù megghiu di mia, tu ni farrai di mia zoccu ti piaci.»

Doppu tri jorna lu Re parti cu 'na pocu d'asercitu, e si ni va ni lu 'Mperaturi di Francia. Arrivatu ddà si cci prisintau dicènnucci:—«Vògghiu vidiri a vostru figghiu.» Lu 'Mperaturi cci dissi: — «Sì, ma a stu puntu stà durmennu.»

E passatu 'n (un) pezzu, lu purtau ni la càmmira unni durmía lu figghiu, e tìrinu lu primu velu e niscíu 'na luci; tirinu lu secunnu, e cchiui di cchiui; poi lu terzu, lu quartu e accussì sinu all'urtimu, sempri criscennu li fiammi di la sò biddizza finu a quannu cumparsi lu Riuzzu ccu lu scettru a li manu e la spata a lu cinturinu; allura ddu Re si spavintau di tanta biddizza, e cadíu 'n terra assintumatu; subbitu cci succurreru spiritu ed àutri oduri, e lu ficiru riviniri. Lu 'Mperaturi si lu purtau ni lu sò quartu e si lu tinni tri jorna; lu Riuzzu cci dissi a sò patri: — «Papà, prima ca si ni jissi chistu Re, iu cci vogghiu parrari.» Iddu cci iju, e si misiru a parrari, fina a tantu ca lu Riuzzu cci dissi: — «Ma tu chi mi vôi vidiri a la tò casa?» E iddu cci dissi: — «'Nca comu pò essiri chissu stissu?» E lu Riuzzu cci dissi: — «E pi quannu vôi vidiri a mia teni ccà sti tri pallini d'oru, pigghi 'n (un) vacili d'oru cu tri quartucci di latti nettu e puru e cci jetti dintra sti tri pallini, ca iu ti cumparìsciu 'n prisenzia comu sugnu ccà.» Lu Re si pigghiau li tri pallini e si licinziau e si ni iju. Arrivatu a la casa cci dissi a sò mogghi: — «Iu sugnu ccà, fanni zoccu vôi di mia.» La Riggina cci dicia: — «Sia binidittu!» Lu Re cci cuntau lu fattu e cci mustrau li tri pallini. E tantu si pigghiau di pena ca ni muríu a li tri jorna. La Riggina arristau, e quattru jorna doppu mortu iddu, la Riggina avia 'na criata fida e cci dissi: — «Va pìgghimi tri quartucci di latti nettu e puru.» Doppu si lu pigghiau e arristau sula; doppu ca priparau lu vacili cci jittau li tri pallini dintra, e a corpu prima affacciau la spata, doppu lu scettru, e poi iddu, lu Riuzzu 'n pirsuna; discursiru, parraru e doppu si ni iju. Misi lu latti di cantu, e lu 'ndumani turnau a pigghiari lu latti friscu e turnau a vidiri lu Riuzzu, e d'accussì sicutau ppi tanti jorni, sinu ca la criata siddiànnusi dissi: — «Ccà cci ha a essiri o fataciumi o manciasciumi.»

Dunca la criata chi fici? ruppi 'n (un) biccheri ammulatu, lu pistau finissimu e subbitu si lu misi ntra lu pettu. Lu 'ndumani matinu la Riggina la mannau a lu solitu ppi lu latti, e idda comu acchiana 'ntra la scala cci jittau 'ntra lu latti dda pruvuli di cristallu, e comu la Riggina cci jittau li tri pallini, a corpu cuminciau a nèsciri la pasta e lu scettru 'nsaguiniatu, e doppu niscíu lu Riuzzu lavatu 'ntra lu sangu ca si svinava tuttu; pirchì comu passava d'intra lu latti si jia tagghiannu 'ntra lu cristallu finu. Iddu comu la vitti cci dissi: — «Ah mi tradisti!» Idda cci addumannau milli scusi, e passatu lu determinu si ni iju svinànnusi, e arristau da accussì a lu sò paisi. Allura sò patri jittau un bannu, ca si cc'era qualchi cirusicu ca ci libbrava a sò figgiu cci facia qualunqui grazia; 'ntra stu tempu vistíu la cità di niuru e sunavanu sempri li campani ppi la figghia di lu 'Mperaturi.

La Riggina ca avia vistu lu Riuzzu di dda manera, pinsau e partíu versu la sò cità vistennusi masculu ccu li robbi di picuraru. La prima sira cci scurau 'ntra 'n (un) voscu, e idda s'arricittau sutta n'albulu c'un pezzu di chianu di sutta, si n'acchianau ddà supra e si misi a fari orazioni; arrivannu a menzannotti scinninu tutti li diavuli di 'ntra lu 'nfernu e si assèttinu 'ntra ddu pizzottu di chianu tutti a circu e lu maggiuri 'ntra lu menzu, e cci cuminciau a spijari tuttu chiddu ca ognunu avianu fattu, fina ca arrivau all'urtimu, ni lu Diavulu Zuppiddu, e cci dissi: — «E tu, cosa tinta, chi mai sai nenti di bonu...!» E iddu: — «Gnurnò, sta vota, ha tant'anni ca travagghiu, è veru; ma ora iu n'arriniscii una bona...» E cci cuntau tuttu lu fattu di lu Re ccu la Riggina e lu Riuzzu, e chiddu ca fici fari a la criata. — «Ma ora, cci dissi, havi n'àutri tri jorna di vita e siccomu è dispiratu ni lu purtamu ccu nuàutri.»

Intantu lu diavulu grossu cci dissi: — «E dimmi: ajutu sannunca chi nun cci ni ponnu dari a stu Riuzzu?» E lu Zuppidu cci dissi: — «Lu rimediu cc'è, ma iu nun lu dicu.» — «E pirchì nun lu dici?» — «Pirchì arcuni voti cc'è quarcunu ca mi senti.» — «Zittu, bestia! cci dissiru tutti, ca ccà cui ni ha a sentiri! ca si cc'era quarchidunu avissi mortu di l'attirruri.» 'Nsumma iddu no e lu diavulu grossu sì, fina a tantu ca lu ubbligau a diricci lu rimediu, e cci dissi: — «Di ccà cci voli 'n (un) jornu a jiri a tali voscu unni cc'è 'n (un) cummentu e cc'è l'erba di lu vitru; cci ni voli 'n (un) paru di vèrtuli chini; poi pistata 'ntra 'n (un) murtaru e arricogghiri lu sucu 'ntra 'n (un) biccheri e doppu jittariccillu di la testa sinu a li pedi e iddu allura addiventa cchiù pirfettu di com'era.»

Intantu la Riggina ca 'ntisi tuttu lu fattu e zocch'era lu rimediu, cci paría l'ura di agghiurnari ppi partiri e jiri a truvari lu cummèntiru unni era l'erba di lu vitru. Caminau, caminau, e finalmenti arrivau a lu cunventu; ddà chiamava a li rimiti e chiddi la scungiuravanu; idda allura cci dissi: — «Nun mi scungiurati, ca sugnu anima vattiata.» Cci apreru e idda cci addumannau 'na virtulata di l'erba di lu vitru, e li rimiti cci la dèsiru la stissa sira. Lu 'ndumani partiu ppi la cità di lu Riuzzu: arrivau a dda cità e la truvau tutta vistuta di nìuru. La Riggina vistuta di picuraru si prisintau a la sintinedda, e nun la vulevanu fari tràsiri, fina a tantu chi lu 'ntisi lu 'Mperaturi e desi ordini di fari antrari sto picurareddu, e doppu ca acchianau cci dissi idda a lu 'Mperaturi chi si ni jèvanu tutti li cirusichi, ca intra dui jorna idda cci ristabilia a lu Riuzzu. Lu 'Mperaturi ca nun sapía cchiù chi fari cci dissi di sì, e la lassau sula urdinannu a li criati di dàricci zoccu vulía lu picuraru. 'Nfatti ddà si fici 'n (un) murtaru, pistau tutta l'erba e cci fici nèsciri lu sucu; doppu iju ni lu Riuzzu e cci cuminciau a midicari di la testa ppi sina a li pedi; comu lu jia midicannu ccu ddu sucu di l'erva, accussì nun si svinava cchiù e cci sanàvinu li firiti; d'accussì sicutannu ppi tutta la jurnata e cchiù megghiu di prima si rifacía lu Riuzzu, fina a tantu ca idda lu guaríu e sanau pirfettamenti. Doppu fici chiamari a lu 'Mperaturi, e cci cunsignau a lu figghiu guarutu e cchiù beddu di prima. Lu 'Mperaturi cci vulia dari tanti trisori, ma lu picurareddu nun vosi nenti e si ni stava jennu; ma lu Riuzzu cci dissi prima di jirisinni: — «Te': armenu accetta st'aneddu ppi miu rigordu.» — «E chistu sulu mi lu pigghiu,» cci dissi lu picuraru; doppu si allicinziau e partíu. La povira Riggina quantu cchiù prestu potti turnau a la sò casa; comu arrivau, a locu di farisi pigghiari lu solitu latti di la criata, si la iju a pigghiari idda nettu e puru; doppu si 'nchiusi e lu misi 'ntra lu vacili e a lu solitu cci misi li tri pallini 'nfatati; comu cci misi li pallini, a corpu niscíu 'n'àutra vota 'lu Riuzzu; ma comu niscíu stava arrimazzannu ad idda, a corpu si cci jittau a li pedi e cci dissi: — «No, ca iu nun t'haju tradutu, anzi t'haju sarvatu, e chista è la 'nzinca,» ammustrànnucci lu sò anidduzzu. Allura lu Riuzzu si carmau e idda cci cuntau tuttu lu fattu, e tuttu chiddu ca avia 'ntisu di lu Diavulu Zuppiddu. Doppu stabileru di maritàrisi, e iddu si ni iju. Arrivatu ni sò patri, cci cuntau lu tuttu e cci dissi ca si vulia maritari. Lu 'Mperaturi cci dissi ca cci avia tantu piaciri; e parteru 'nzèmmula e si jeru a pigghiari a la Riggina; ddà arrivati ammazzaru la criata, si purtaru la Riggina e turnaru ni lu sò regnu, unni si maritaru.

E arristaru cuntenti e filici,

E nui comu li mazzi di radici.

Acireale.


Text viewBook