Folk Tale

Lu Magu Virgillu

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

.

Si cunta e s'arriccunta a lor signuri ca 'na vota cc'era e cc'era un magu putenti e putirusu chi si chiamava Virgillu e cumannava l'arti arbòlica megghiu di qualunqui magu. Menti pri mia; hannu a sapiri lor signuri ca iddu picciutteddu s'avía maritatu e si 'ngaliciau pri daveru, pirchì cci 'ntuppau pri mugghieri 'na mula di fera, tutta vizii e difetti, superba, strudusa; 'nsumma, quant'era bedda tant'era nuci-di-coddu, e a lu spissu a lu spissu a lu poviru maritu lu facía passari pri Porta di Crastu. Chi cci vogghiu diri! teni oj, teni dumani, a la fini màncianu, ed una nni paga centu. Virgillu fici amicizia cu Malagigi, lu cchiù forti mastru di cumannari a spiriti e cavarcari la scupa; cci cunta pani pani e vinu vinu di sò mugghieri, e Malagigi nn'appi tanta piatà ca cci dissi sti furmati palori:

«Gira, rigira,

La mugghieri sempri tira;

Gira, firría,

Tri spirdi appressu di mia;

Senza forza di magarìa

La mugghieri cumanna e duminía.»

E ddocu si misi a firriari animmuli ed animmuleddi, tuccava bacchetta e chiuvianu li diavuli di tutti banni comu li muschi, e 'nta un vìdiri e un sbìdiri addutturau a Virgillu 'nta l'arti. Accussì Virgillu addivintau magu di li cchiù putirusi, e cu tri circuli e 'na chiamata, li diavuli curríanu scantatizzi 'mpressu d'iddu, e li custrincía di notti e di jornu, ed ora cci facía fari 'na cosa, ora 'n'àutra, ca travagghiavanu comu tanti cani. Ma la cchiù forti fatía cci la dava cu sò mugghieri, ca prima avía fattu dispirari ad iddu, e quasi ca cci niscìanu li sènzii, e ora iddu facía firriari a idda a lu tornu. Ora cci dava pri maritu a Farfareddu, ca la sgranfugnava, cci jittava 'na favàra di sùrfaru e focu e la lassava menza arrustuta a lu lettu; ora cci dava a lu Capu Cifaru, ca a forza di cudati e scurnùna la facía tutta pirtusa e pustemi; ora la juncía cu Carnazza, ca la mantacïava e la facía unciari comu un utru, e poi tiritìmpiti e tiritàmpiti! 'nsumma a dd'affritta mugghieri nun cci fici vidiri cchiù un'ùmmira di beni. Ma, signuri, idda si miritava chissu ed àutru; e tuttu chiddu chi cci fici sò maritu nun si pò diri nè spijari, ca macari a li stissi diavuli cci paría piatusa; ma avianu a siquìri li cumanni di lu magu Virgillu, ca cu la sò virga putenti li custrincía; e cu' havi virga 'n manu si jetta allura a l'abusu di putiri.

Tant'è, sècuta e sècuta di stu passo, ca li stissi dimonia nu nni putìanu cchiui, vinni la Morti e s' arricugghíu a lu magu Virgillu. Ah, Signuri, vi ringraziu! Currinu li diavuli, fannu cumprotu cu l'armi addannati: — «Ccà nun havi a tràsiri chissu, ssu beccu fujutu, ca masinnò custrinci e supranía a tutti!» e mettinu catinazzi e stanghi, e chiudinu li porti di lu 'nfernu. Junci lu magu Virgillu. — «Tuppi tuppi.» — «Cu è?» — «Lu magu Virgillu.» — «Avanti, avanti, cà, ccà nun cc'è locu pri tia.» — «Ma dunni hê jiri, ca sugnu addannatu?» — «Fora! fora! ccà nun cc'è locu pri tia!» E accussì lu magu Virgillu arristau fora, e ammàtula ca chiancía e si muzzicava, pirchì la Morti cci avia livatu la virga di lu cumannu e di l'arti.

Ma lassamu li diavuli e pigghiamu a Malagigi. Stu fattu cci dispiacíu: — «Comu fazzu? comu nun fazzu?» arricogghi l'arma spersa e l'ossa di lu magu Virgillu, vola, e li porta 'nta un'isula di lu mari lu cchiù latu e funnu. Chi fa? fràbbica 'na sepultura di petra, comu 'na càscia bella granni senza cuprècchiu, jetta ddà dintra l'ossa e l'arma, cci dici quattru palori nìuri, cci disigna tri circuli putenti e fa lu 'ncantisimu:

«Gira, gira, 'ntunnu 'ntunnu,

Si scummògghia mari e munnu;

Trema Suli, scura Luna,

E agghiòmmara tutti cosi la Furtuna.»

Di quannu chi fici stu 'ncantisimu, surtiscinu cosi granni ddocu 'nta ss'isula. Cu' junci a dda sepurtura e talía l'ossa, s'annègghia lu celu, trunía, cadinu saitti ardenti a migghiara, ca pari ca veni la dilluviu 'niversali. Lu mari poi uh, nun si dici e 'un si cunta! timpesta, cavadduna d'acqua, battaria di 'nfernu, e s'agghiutti li varchi e li bastimenti comu 'na pinnula. E nun cc'è curaggiu chi vali; cu' è cchiù arditu, va cchiù 'n funnu e fa 'na morti cchiù pinata, pirchì la magaria fu fatta accussì. Diu nni scansi, Signuri! chi nun cci 'ngagghiassi nuddu figghiu di mamma!

E cu' l'ha dittu e cu' l'ha fattu diri,

Di mala morti nun pozza muriri.

Borgetto.


Text viewBook