Folk Tale

Lu Gran Narbuni

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

S'arraccunta a li vostri Signuri ca cc'era un Rignanti ed avia un figliu. Stu figliu vulennusi maritari mannà' pittura pi tutti li regni a dipingiri li megliu facci di picciotti d'ogni cetu di pirsuni. Lu primu pitturi chi s'arricuglíu purtau lu ritrattu di 'na figlia di lavannera, ch'era 'na picciotta di billizzi rari. — «Chista vogliu!» dissi, comu la vitti lu figliu di lu Rignanti. Ha partutu lu Riuzzu cu pirsuni di sirviziu e 'na pocu di surdati, e ha jutu nni dda citati unn'era la picciotta. Sta picciotta avía 'na trùscia di robbi 'n testa, chi vinía di lavari; subbitu lu Riuzzu cci jetta la trùscia a dda costa, piglia la picciotta e la porta nni sò patri. La picciotta si misi a ciànciri. — «Ora accussì, cci dici lu Riuzzu a lu patri d'idda, viditi ca vogliu a vostra figlia pi muglieri, chi mi piaci.» Rispusi lu patri stizzatu: — «Va cugliuniàtivi vuàtri, e lassati la genti pi li fatti sò'.» Rispunni lu Riuzzu: — «Su parola d'onuri, la voglio pi muglieri a vostra figlia, e i' vi dugnu una rendita ca vi putiti mantèniri di (da) papa.» Cci lassa 'na quantità di summi; la fici vèstiri ben pulita, a stili di Riggina, e parti. Lu Re e la Riggina cci jeru a lu 'ncontru c'un bastimentu; juncennu a Palazzu riali si mànnanu a chiamanu l'arcipreti, e cci manifestanu ca sunnu ziti; cci dicinu pi jittari li vannii; nni stu mentri ficiru lu ristanti di robbi a la zita, e si spusaru: ottu jorna di fistinu di ballu, e si ritiraru 'nta lu sò quartinu di Palazzu. Chisti si vulianu bèniri assà'.

Lassammu a chisti, e pigliamu ca a lu patri cci 'ntimaru la guerra; e cci la 'ntimau lu Re d'Africa. Lu figliu p'addifenniri lu sò regnu partì', lassà' vita pri vita la muglieri a sò patri. Si nni va a guirriggiari, e la prima battaglia nni vinni vincituri. — Lassammu a iddu a la guerra e pigliamu a sò muglieri, ca cc'era un Ministru di lu Re ca si 'ncumincià' a guastari la testa cu sta Rigginotta. Lu primu largu chi appi stu Ministru cci nni fici discursu; piglia la Rigginotta cu 'na grossa timpulata e lu fa vutari nn'arreri. Cu stu scornu lu Ministru curri nni lu Re: — «Maistà, vossa vidi ca sò nora si la senti cu lu cocu ed âtri pirsuni...» Lu Re scrivi a lu figliu, e lu figliu rispunni: — «Zoccu nni voli fari di mè muglieri nni fazza.» Lu Re chiama lu Ministru: — «Va, ca ccà cc'è la littra di mè figliu. Chi cunnanna cci damu a mè nora?» — «Maistà, dici lu Ministru, pigliamu a du' manigordi, cci la cunsignamu, e iddi la vannu a 'mmazzanu tra lu voscu.» Pigliàru a la nora, e la cunsignàru a li manigordi. La Rigginotta 'un sapía nenti di chistu; sapía ch'avía a jiri 'n campagna, e s'avia vistutu cu li so' gioj. — «'Nsumma, arrivata a certu punto cci dici la Rigginotta a chisti dui: — «Unni stammu jennu?» — «Caminati senza parlari!» dici unu; e tira un cuteddu e cumencia a pùngirla pi farla caminari cchiù prestu. Arrivati chi fôru in un locali scurusu, la vulevanu ammazzari. — «Pirchì m'âti ammmazzari! dici la mischina. Ccà cci sunnu li me' gioj, basta ch' 'un m'ammazzati.» Li manigordi s'hannu pigliatu li gioj e l'hannu lassata viva, e turnaru a Palazzu. La Rigginotta sula ed amara stetti ddà; quantu vidi un crapàru; cci duna un cumprimentu, e si fa dari li so' robbi, e si vesti di omu: e li so' robbi, di Rigginotta, l'ammucciau tra un fussuni vicinu 'na cersa, e pi nun si la scurdari, fici un signali a lu zuccu di la cersa. Nni stu mentri caminava, scontra quattru latri. — «Cu' è ddocu?!» dicinu li latri. — «Sugnu 'na pirsuna prisicuta.» — «Ma cu' siti?» — «Lu Gran Narbuni!» — «Oh (dicinu li latri) l'avemmu 'ntisu annintuvari, ed avemmu 'ntisu li gran valintizzi ch'ha fattu...» e si la purtàru 'nzèmmula 'ntra 'na grutta. Nni stu mentri s'arricoglinu n'âtri vinti latri, e sintennu ch'era lu Gran Narbuni, cci ficiru tanti rivirenzi, ca sapìanu ch'era pirsuna valurusa. Nni stu mentri facìanu stu discursu, vinni 'na badetta, chi avianu di passari dudici argintera. Dissiru: — Cu' cci va a fari stu furtu?» Rispusi Narbuni: — «Cci vaju i' a fari stu furtu, e n'âtri du'; e lu ficiru capurali. — «Giacchì, dici Narbuni, mi dati tuttu st'anuri di farimi capurali, zoccu dicu i', s'havi a fari, e avemmu a fari 'na scrittura sangu pi sangu.» — «Gnursì, dissiru li latri, e tutti si ficiru lu sangu e si scrissiru 'nta la carta: di obbidiri a stu capurali. Partíu lu Narbuni cu li dui latri, e jeru a lu lucali. L'argintera vidennusi accastagnati fannu focu; ma lu focu di li latri era cchiù assà', e l'argintera fujeru lassannu dudici càrrichi di cosi d'oru (lu Gran Narbuni fu iddu chi cci detti largu di fuijri). Li latri si piglianu ddi càrrichi, e si nni vannu unni cci avìanu lu rizettu sti latri. — «Evviva, evviva lu Gran Narbuni!» misiru a gridari tutti.

S'arricogli lu Riuzzu di la guerra, e si 'nchiuì' nni lu sò quartu, e nun facía àutru chi ciànciri. Cci vannu li nobili e cumincianu a cunfurtallu: — «Riuzzu, chi faciti cu sta chiantu? cci putiti appizzari la vista di l'occhi. Vinitivi a divèrtiri cu nui 'n campagna.» — Lu Riuzzu calà' la testa: lu 'nnumani 'na pocu d'amici si lu purtaru 'n campagna, a caccia, ma a parti luntana. Quantu cci 'ncontranu quattru latti, l'afferranu e si li portanu nni la grutta. Vôtasi lu Gran Narbuni: — «Vui siti lu Riuzzu, è veru? — E lu Ministru di vostru patri è vivu ancora?» Rispunni lu Riuzzu tuttu scantatu: — «Ancora vivu è.» — «Subbitu, cci dici lu Gran Narbuni, faciti 'na littra e mannatilu a pigliari, chi vinissi a la Gran Muntagna» (ca la grutta era giustu sutta sta Gran Muntagna). Lu Riuzzu scrissi; e lu Ministru cci appi a jiri. Li latri misi a trattettu: comu vittinu lu Ministru si lu pigliàru e lu purtàru nni la grutta. Lu capurali (lu Gran Narbuni) fa fari 'na gran tavulata, e li fa assittari tutti a pranzu: li vintiquattru latri; lu Riuzzu, vinticincu; lu Ministru, vintisei; iddu, vintisetti, s'assittà' allatu lu Ministru, e l'âtri amici. A tavula, dici lu Gran Narbuni: — «Ora, signuri Ministru, comu passà' l'affari di la muglieri di lu Riuzzu?» Rispunni lu Ministru: — «I' nenti sàcciu....» e si misi a trimari. — «No, senza trimari: cùntacci a lu Riuzzu lu fattu: chi vulìatu fari cu sò muglieri?» Lu Ministru nun vulia parlari; vôtasi lu Gran Narbuni, tira 'na pistola e cci dici: — «O cunti la cosa, o ti fazzu fari 'na vamba!» Si vôta lu Ministru e cunta l'affari, ca vulia manciari cu la muglieri di lu Riuzzu. — «Maistà, cci dici lu capurali a lu Riuzzu, aviti 'ntisu comu passa lu fattu di vostra muglieri?» Tira lu cuteddu, cci taglia la testa a lu Ministru, e la metti 'mmezzu la tavula: — «Viditi Maistà, comu cci finisci all'empii!....» e cu tutti li manu chini di sangu ordina di manciari tutti, facennu jittari ddu mortu fora la grutta. Lesti di manciari, si manna a piglia la trùscia sippilluta sutta la cersa; piglia lu permissu a la cumpagnia, e si va a vèstiri nni n'âtra grutta, e si prisenta di Rigginotta a sò maritu. Lu Riuzzu si misi a ciànciri di tinnirizza; e cci addumannà' pirdunu di lu passatu. Idda fa aggraziari a tutti li latri, e a cavaddu, tutti, lu Riuzzu e la Rigginotta nni lu menzu 'n carrozza, si nni jeru a Palazzu, e cunsidirammu nu' la festa chi cci fu. Li latri turnaru beddi ricchi a li so' paisi e nun ficiru cchiù li latri.

Iddi ristaru cuntenti e filici

E nâtri ristammu cu l'amici.

Cianciana.


Text viewBook