Folk Tale

Lu Re di Napuli

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

S'arriccunta e s'arriccunta stu billissimu cuntu davanti a lor Signuri.

'Na vota cc'era un Re uorvu di tutti du' uocchi; iju un Dutturi pi dàricci ajutu e cci dissi: — «Vui aviti dui figli; quannu vi vonnu beni sti du' figli, v'hannu a pricurari 'na pinna di hu.» Lu patri chiamò a sti figli: — «Figli mei, mi vuliti beni vuàtri?» — «'Nca papà, nuàtri lu vulemu beni quantu l'uocchi nostri.» — «'Nca vuàtri m'âti a pricurari pi la mà saluti 'na pinna di hu. Cu' di vuàtri mi la pricura, cci dugnu lu regnu.» — «Patruni, papà: nuàtri pi la sò saluti nni jamu a sdirrubbari.»

Si partieru sti figli: dui eranu cchiù ranni, e unu era cchiù nicu. Lu nicu nun lu vulievanu fari vèniri; ma poi furzati fuôru, e si lu purtaru. Comu si lu purtaru, cci scurau 'nta un vuoscu. La sira si curcaru 'n capu un arvulu, unu a 'na punta, e unu a 'n'àutra, e lu picciriddu 'nsemi cu lu minzanu. Dui s' addrummiscèru; ma lu picciriddu 'un s'addrummiscì'. Circa a menzannotti, 'ntisi cantari stu hu; cci sparà' e lu pigliau; e cci trâu li pinni e si li sarvau. La matina comu agghiurnau, li frati 'ntisiru ca lu fratuzzu avía pigliatu la pinna di lu gu; e nn'àppiru 'na forza di mmìdia, ca iddu s'avía a pigliari lu premiu di lu patri. Hannu pigliatu, e hannu ammazzatu lu picciriddu e si pigliaru li pinni.

Arrivaru nni sò patri e cci dettiru la pinna di hu; lu Re si passà' dda pinna di hu 'nta l'uocchi, e cci vinni la vista. Comu cci vinni la vista dici: — «E lu picciriddu?» — «Ah! papà, chi voli? Nn'addrummiscemu 'nta lu vuoscu, passà' n'àrmali, e criju ca si lu pigliau, pirchì nun lu vìttimu cchiui.»

Lassamu a iddi, ca lu patri l'aggraziau, e pigliamu ca cc'era un picurarieddu. Stu picurarieddu truvau un ussiceddu di gammuzza di picciriddu, e si nni fici un friscaliettu; e si misi a sunari; e comu sunava parrava e dicieva:

«O picuraru chi 'mmanu mi teni

E m'ammazzaru all'acqua sirena,

E m'ammazzaru pi 'na pinna di hu:

Tradituri mà frati fu...»

Lu picuraru, 'n sintiennu diri sti paroli, dissi: — «E io chi nn'hê fari di sti pecuri! Quantu abbuscu cu stu friscaliettu, cci nni vuonnu pecuri!!..» 'Nca s'ha pigliatu stu friscaliettu, ha lassatu sti piecuri, e si nn'ha jutu a Napuli. Si misi a sunari stu friscaliettu; cc'era lu Re affacciatu a la finestra, e sintía sunari stu friscaliettu. Dici: — «Ah! chi bellu tuonu chi fa stu friscaliettu! Facìtilu acchianari a stu picurarieddu.» 'Ntrau lu picurarieddu, e si misi a sunari davanti di Riali Maistà. — «Chi dici stu friscaliettu, picurarieddu?» cci dissi lu Re. — «Maistà, io hê truvatu un ussicieddu, e m'haju fattu stu friscaliettu pi dàrimi pani; e lu friscaliettu parra.» Ha pigliatu Sò Maistà, e cci ha dittu: — «Dunami stu friscaliettu a mia.» Comu sò Maistà si piglià' lu friscaliettu e si misi a sunari, lu friscaliettu dicía:

«Patruzzu mio chi 'mmanu mi teni

E m'ammazzaru a l'acqua sirena;

E m'ammazzaru pi 'na pinna di hu:

Tradituri mà frati fu.»

— «Ah! dici lu Re a lu figliu ranni, chi dici stu friscaliettu? Te' ccà, sonalu tu.» 'Bbudienti lu figliu, si piglia ddu friscaliettu e si misi a sunari; sunannu sunannu lu friscaliettu dici:

«Fratuzzu mio, chi 'mmanu mi teni

E m'ammazzasti all'acqua sirena,

E m'ammazzasti pi 'na pinna di hu:

Tradituri fusti tu!...»

Lu patri, 'n sintennu sti paroli, casca 'n terra di la pena chi cci nni vinni: — «Ah! figliu birbanti, dici ca pi purtarimi la pinna di hu m'ammazzasti a lu figliu!» Lu figliu si cci jetta a li pedi, e cci addimannà' pirdunu. Lu patri chiancennu dissi: — «Chi fazzu?... unu e unu du'?... Tutti boni e biniditti;» e l'aggraziau.

Pigliamu a lu picurarieddu. Lu picurarieddu cci dissi: — «'Nca Riali Maistà, ora io com'hê fari? Io mi vuscu lu pani cu stu friscaliettu.» — «Sì, picurarieddu, — cci dici lu Re; — ora lu friscaliettu resta 'n casa mia; e pi tia cc'è lu premiu. Tu sai leggiri e scriviri?» — «Maistà, sì.» — «'Nca allura — cci dici lu Reni — tu si' lu capitanu di tutti li truppi di li surdati, e pô' fari e sfari.» Chiddu arristà' filici e cuntenti, e nuàtri semu ccà.

Vallelunga.


Text viewBook