Folk Tale

La Lanterna magica

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

.

'Na vota c'era un patri e 'na matri; avia un picciriddu, e lu mannava a la scola. Era disurvienti; ci aurtò un bellu giuvini; ci dissi chiddu: — «Veni cu mia! chiddu chi ti dicu iò m'ha' a fari»; e si lu luvò cud' iddu 'n campagna. Vitti un àrbiru; cci dissi: — «Scippami 'na picca di rami.» Pigghiau ddu picciriddu e ci purtò i rami. A po' ci scurò 'nta ddu boscu; appressu matina partìru. Vìttunu 'na sipàla àuta: si mintèru cu li 'ccetti e li runcàru tutti ddi spini e cosi: vìttunu 'nu bellu màrmuru 'randi; ìsunu ddu màrmuru, vìdinu una porta. Ci dissi a ddu picciriddu: — «Tuni ha' a scindiri ccà sutta.» — «Non ci scindu, chi mi scantu.» Avia n'aneddu ô jiditu; si lu scippò e ci lu desi ad iddu; ci desi un càuci a la porta; e trasíu. Ci dissi chi c'eranu dinari e non n'avía a pigghiari. Appressu ci n'era 'n'àutra, porta; c'era duppj e non l'avia a tuccari: a po' ci n'era 'n'àutra; e c'era una sciocca cu li puddicini d'oru: — «E no l'ha' a mòviri, ci dissi lu patruni. Intra c'è 'n'àutra porta; ci duni un càuci e la jetti 'n terra: c'è un bellu giardinu carricatu di frutti; ma non ni scippari: intra intra c'è 'na lanterna; la sceppi e ti la menti a li scianchi.» Comu passò, si scippò tanti frutti e si li mintíu 'nti li sacchetti. Si ni niscíu cu la lanterna: arriva ddà; ci circava chiddu la lanterna. Dici: — «Non vi nni dugnu; mi lassati ccà sutta.» Vitti 'ccussì, ci menti la balàta e lu lassa ddà sutta. Gira arreri, e s'assetta 'nta dda càmmira di la sciocca co li puddicini d'oru: ddà si mintíu a chiànciri; vitti un libru e si lu pigghiau a li mani. Ci dissi lu libru: Chi cumanni? Cci dissi mi lu nesci ô chianu. Si vitti ô chianu; si nni iju 'n casa di sò matri 'n'àutra vota. Murìanu di fami; ci dissi sò mamma: — «Figghiu, pulizzía sta lanterna; nni la vindemu.» La lanterna ci dissi: «Chi cumanni?» Dici: — «Spisa, pir mia e pi mè matri. » Ci niscèru se' piatti d'argentu. La lanterna la turnàru e pusàru. Quannu s'allistíu lu manciari, si vinnèru li piatti a unu a unu. Torna, ci desi cumannu a la lanterna. Ci torna e niscíu la solita spisa. Ddi piatti chi scippò ddà intra, l'avia ancora supra la banchitta. C'era un Re ch'avía du' figghi. Li maritò a tutti i dui. Cchiù appersu nni fici 'n'àutra. Lu picciriddu pigghia ddu piattu di frutti; e cci lu menti a sò matri sutta la faddetta. — «Purtaticcilli unni lu Re.» Arriva a la prima sintinella: — «Unni vai bon-vecchia?» — «Heju a parrari ora ora cu lu Re.» — «Appressu sintinella: — «Unni va' bon-vecchia?» — «Heju a parrari ora ora cu lu Re.» Lassàru passari la bon-vecchia; 'nchianàru susu; dici: — «Ra Maistà, c'è 'na vecchia chi voli a vossia.» Trasíu, la chiamò 'nta 'na càmmira a sulu. Pigghia la vecchia; ci nesci ddu piattu di frutti; dici: — «Cu' mi li manna?» — «Mè figghiu,» ci dissi la bon-vecchia. Dici: — «Chi voli tò figghiu?» — «A la figghia di vossía.» Lu Re ci dissi: — «Veni n'àutri ottu giorna, chi ti rennu risposta. (Dici): m'ha' purtari n'àutru piattu di sti frutti.» Pigghia la vecchia, e si nni iju. Ci dissi sò figghiu: — «Chi facìstu?» — «N'àutri ottu giorna, t'arrinnirò la risposta.» Pigghia lu figghiu 'n'àutra vota; e ci torna e manna 'n'àutra vota li frutti. Dici: — «Viditi s'è commudu ora.» 'Nchianò la vecchia; e ci dissi ô Re: — «Ra Maistà, chi m'arrisurviti?» Ci dici: — «Mi veni ccà tò figghiu; mi parra cu mia.» Si nni iju la vecchia; e mannò a sò figghiu. Annò sò figghiu; dici: — «Quannu mi spusu cu la figghia di vossía?» — «E lu palazzu nun ti l'ha' a fari?» Pigghiò tempu ddu' jorna. A li ddu' jorna, desi lu cumannu a la lanterna; e ci frabbicò lu palazzu. Si nni iju, e si spusò la figghia di lu Re. Si nni jeru 'n carrozza; tutta la sò famigghia. La matri s'arritirò cu lu figghiu. — Iddi arristaru commudi e cunsulati: e nu' ristammu cu lu cuntu fattu.

Rocca Valdina.


Text viewBook