Folk Tale

Lu 'Mperaturi Scursuni

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU425
LanguageSicilian
OriginItaly

'Na vota cc'eranu du' compari; unu avia un figliu, l'àutru nenti; tutti dui amavanu stu figliu fortamenti. Intantu sti dui cumpari eranu niguzianti forti di mari chi giravanu tutti li regni. Un jornu avia a pàrtiri lu cumpari chi 'un avia figli, pi li soi mircanzii; mentri chi era priparatu pi pàrtiri, lu figliu di l'àutru cumpari, chi tantu amavanu, misi a prigari 'a sò parrinu e a sò patri pi jiri 'nzèmmula e 'mprattichìrisi di lu mari e di li nigozii; però lu patri nun cci lu vulia cuncediri, nemmenu lu stissu cumpari chi duvia pàrtiri; ma lu figliu tantu prigau finu a chi cci fu cuncessa la partenza.

Mentri chi fôru arrivati ad àutu mari, si nni vinni 'na forti timpesta, e fu tanta, chi si spèrsiru li ligna unni si truvavanu lu cumpari e lu figliu di l'àutru cumpari; lu lignu di lu cumpari però si sarvau e chiddu dunni era lu giuvini si annigau vicinu di unu scogliu; tutti l'omini s'annigàru; lu giuvini furtunatamenti si misi a cavaddu ad un pezzu di tavula e cuminciau a navicari e chicau 'nterra. 'Nta chista terra si misi a girari sulu scuraggiutizzu, e pigliau pratica in un voscu unni abitavanu tanti fieri, e la sira si prinnuttau sopra 'na cerza pi timuri di li fieri. Intantu vidennu chi putia essiri libiru di caminari, pirchì tanti armali nu l'avia vistu, si misi a girari tutti li jorna, e caminau tantu sina chi truvau 'na quantità di mura a firriari 'nta lu voscu, e si misi a pruvari pi acchianari e vìdiri chi cc'era sutta li fràbbichi: acchianatu chi fu supra la fràbbica, vitti 'na gran cità, pirchì li fràbbichi eranu misi pi difisa di l'armali, a nun essiri mangiati.

Vidennu stu fattu, lu giuvini cuminciau a vìdiri comu megliu putia scinniri sti fàbbrichi e jirisinni 'nta la cità pi sarvàrisi la vita. Finalmenti ddoppu aviri cuntrastatu un pezzu, scinníu, si misi 'n caminu ed arrivau 'nta la cità. Arrivatu chi fu ddà, pigliau a caminari 'nta ddi strati pi fari spisa di mangiari. Primu 'ncuntrau 'na pocu di putìghi, trasíu pi fari spisa e dumannannu si tinìanu cosi di mangiari, nuddu cci dava cuntu. 'N vidennu chistu iju a lu Palazzu Riali; la sintinella, muta. Pi la fami e la dispirazioni chi nuddu cci parlava, si misi a girari 'nta tutti li càmmari pi morti e vita; truvau la meglio càmmara unni cc'eranu li letti Riali e tanti àutri cosi: pinsau di ghiustu di ripusàrisi ddà. Vennu billissimi damingelli, e cci pripararu la tavula di mangiari; iddu si susi, e si metti a mangiari; poi si curca arrè.

Stu fattu durau pi lu spaziu di quinnici jorna. Una notti poi mentri chi ripusava, si vidi cumpariri 'na billissima giuvina di 'stremi biddizzi, accumpagnata di dui soliti damingelli: — «Hai curaggiu e firmizza?» Iddu cci rispusi di sì. — «Mentri chi teni curaggiu e firmizza, iu ti palisu lu mè sigretu. Iu sugnu la figlia di lu 'Mperaturi Scursuni, e mè patri prima di mòriri 'ncantau tutta sta cità cu tutti l'omini, sirvitù, eserciti ed anchi a mia; e stu 'ncantu èni 'mmanu di un magu; ma quannu tu ti fidi di stari a lettu cu mia pi un annu senza affattu guardari li me' carni e senza palisari a nuddu lu mè sigretu, allura finisci lu 'ncantu di sta cità e iu restu 'Mperatrici e tu 'Mperaturi acclamatu di tutti sti populi.» Iddu cci rispusi ca era fermu a tutti li soi cumanni.

Passati picca jorna, lu giuvini la prigau di lassarlu a jiri a vìdiri lu patri, la matri e lu sò parrinu e riturnari subitu. Idda era tra sì e no di lassarinnillu jiri, ma iddu tantu la prigau finu a chi cci lu cuncessi; però cci raccumannau di nun palisari a nuddu lu sò sigretu. Idda subbitu cumannau lu lignu chi duvía strapurtarlu, e cci detti un vastuni a li manu dicènnucci: — «Cu stu vastuni cumanna 'nsoccu vòi, e subbitu ti truvirai 'nta lu regnu di tò patri.» E cci detti ancora 'na pocu di trisori. Arrivau a lu portu di la cità unn'era sò patri. Subbitu detti ordini di pigliari tutti li soi trisori e purtarisilli 'nta la megliu lucanna. Arrivatu ddà, misi a dumannari siddu cc'eranu niguzianti di mari; li pirsuni rispusiru chi cc'eranu dui cumpari, forti niguzianti, ed eranu ridutti a la limosina pi cauza di avirisi perso lu figlia di unu di chiddi cumpari annigatu 'nta lu mari; e l'àutru cumpari, patri di lu figliu, nun vulennu cridiri di avìrisi persu pi disgrazia ma cchiù tostu pi la curpa di sù cumpari, si misiru a cauza, e tutti dui si ridussiru a la miseria. Iddu sintennu stu discursu, subbitu mannau a chiamari a so patri e cci dissi: — «Haju piaciri di fari 'na mircanzia cu vui e vostru cumpari, pirchì siti pratichi di li nigozii di lu mari.» Iddu cci rispunníu ca era impossibili putiri fari stu nigoziu pirchì tantu iddu quantu sò cumpari avìanu fallutu pi cauza di 'na forti cauza chi avianu avutu pi avirisi persu sò figliu. — «Chistu 'mporta nenti, cci dissi lu giuvini mircanti, pirchì tutti li capitali chi cci vonnu, vi li dugnu iu.» 'Nta un mumentu lu picciottu fici priparari 'na gran tavulata di mangiari, e mannau a chiamari anchi all'àutru cumpari e a li muglieri di tutti dui. Arrivati chi fôru tutti 'nta la lucanna, li du' cumpari e anchi li muglieri si taliavanu comu li nnimici chi eranu. Cuminciaru a mangiari, ma li cumpari però sempri si taliavanu di mal'occhiu e nun putianu affattu mangiari. A stu fattu iddu pigliau 'na furchittata di lu sù piattu e la detti a sò patri dicènnucci: — «Caru patri, accittati stu muccuni, ca vi lu duna vostru figliu chi l'àviti presenti sanu e sansèru.» A sta cosa si suseru tutti cuntenti e cuminciaru ad abbrazzarisi, a basàrisi, e chiancennu pi l'alligrizza. Ddoppu chistu, lu giuvini piglia li so' trisori e li divisi a sò patri ed a sò parrinu pri cuntinuari li nigozii, ma dissi chi avia a pàrtiri arreri, ma senza diri unni. Sò matri, sintennu chistu, cuminciau a prigarlu pi diricci unni avia a jiri, e tantu prigau chi lu figliu cci cuntau tutti cosi e chi 'nta tantu tempu chi si curcava 'nzèmmula cu dda gran signurina, nun avia pututu canusciri li so' billizzi. Si vôta sò matri: — «Ti dugnu 'na cannila di trevani e quannu idda dormi, tu addùmi la cannila e guardi sti soi billizzi.» Partíu; arrivau 'nta la cità di lu 'Mperaturi Scursuni. Va a Palazzu riali, si 'ncuntrau cu la signurina chi l'aspittava. La sira si nni jeru a curcari; a lu giuvini cent'anni cci paría di canusciri li carni di sta damigella. Mentri idda durmía, lu giuvini piglia la cannila; l'adduma, e misi a scumigliari la giuvina pi guardari li soi billizzi; pi accidenti scula la cannila 'nta li soi carni, ed idda si risbiglia: — «Oh tradituri! dici: chi hai palisatu lu mè sigretu! e accussì tu ristirai 'ncantatu cu tutti l'àutri, e tannu mi pôi aviri quannu vai 'nta un voscu fieru, e cummatti c'un magu e l'ammazzi!» — «Oh puvireddu di mia! dici lu giuvini. Ma dimmi ddoppu chi l'haju ammazzatu, ch'haju a fari?» — «Te', dici idda; iu ti dugnu 'na bacchetta pi cummattìriti cu lu magu e ddoppu mortu lu magu cci spacchi la panza; cci trovi un cunigliu; lu cunigliu lu spacchi e trovi 'na palumma; la palumma la spacchi e trovi tri ova, e st'ova li cunservi comu l'occhi toi pi purtarli ccà sani e sansèri, e accussì sarà libera la cità e anchi nui; sinnò tu ristirai 'ncantatu cu tutti l'àutri.» Iddu partiu e si nni iju a lu voscu, armatu di vastuna, cumannatu di (da) la giuvina. Arrivatu 'nta lu voscu, truvau 'na mànnira di vacchi cu tutti li pirsuni di sirviziu ed anchi lu patruni di la vaccaría. Iddu si cci avvicinau e cci dissi si cci vulianu dari un pezzu di pani pirchì era spersu 'nta ddi cuntrati. Lu patruni cci detti a mangiari e si lu tinni cu iddu 'nta la mànnira. Passati jorna lu patruni cci dissi di stracquàri li vacchi 'nta lu fègu pi pasciri, ma cci dissi di guardàrisi a nun tràsiri li vacchi 'nta lu voscu pirchì ddà intra cci abitava un magu ed ammazzava cristiani e vacchi ancora. Iddu cci dissi che nun cci ija, e intantu parau tutti li vacchi e li purtau nenti di menu che tutti dintra lu voscu pi cuminciari lu cummattimentu. Lu patruni vidennu tuttu chistu, si scuraggíu e cuminciau a chianciri pirchì li pirsuni si scantavanu a jiri 'nta lu voscu a fari aggiràri li vacchi. Lu picciottu trasíu 'nta lu voscu, e 'nzèmmula si cci accumpagnau n'àutru picciottu, ma tuttu spavintatu. Lu magu intantu vidennu li vacchi ddà intra addivintau 'na furia, e partíu c'un vastuni di ferru a li manu e alla punta sei rumani 'ncatinati di brunzu. Lu picciottu vidennu viniri lu magu si jinchíu li càuzi e tuttu spavintatu si 'nfilau dintra 'na macchia. Lu giuvini però stetti fermu. Arriva lu magu; dici: — «Tradituri! comu vinisti a danniggiari sta sirva?» — «Nun sulu chi vinni a danniggiari la sirva, ma vinni puru a danniggiari la tò vita.» Cuminciaru a fari battaglia, e si batteru tantu, tutta la jurnata, chi eranu stanchi tutti dui, ma però firutu nuddu ancora. Lu magu 'nta lu battìrisi dici:

«S'avissi 'na suppa di pani e vinu,

Ti spaccassi lu schinu!»

E la giuvini rispunníu:

«S'avissi 'na suppa di pani e latti,

Ti spaccassi 'n dui parti!»

Si licinziaru tuttidui e puntaru pi lu 'nnumani lu cummattimentu. Iddu si parau li vacchi e li purtau cu lu giuvini 'nta la mànnira. Arrivati ddà tutti ristaru ammaravigliàti vidennu ca riturnaru sani e sansèri, e lu giuvini cci rappurtau a lu patruni e a tutti, lu gran cummattimentu chi appi ddu novu giuvini e lu magu, e cci cuntau ca iddu mentri cummattía disidirava pani e latti. Lu patruni ordinau che si priparassi pani e latti, si mittissi 'nta 'na hisca e mannau lu picciottu arreri a lu postu e stari attentu a la dumanna. Paràru novamenti li vacchi e li purtaru dintra lu voscu. Cumparíu arreri lu magu e cuminciau lu cummattimentu. 'Nta lu megliu lu magu dumannau pani e vinu pi fari trimari lu celu e la terra; ma nun nni potti aviri; lu giuvini dumannau pani e latti pi ammazzari; e subbitu cci cumparíu lu pani e lu latti; piglia 'na manacciata di pani e latti e si la misi 'mmucca e duna 'na vastunata 'nta la testa di lu magu chi lu fici càdiri mortu 'n terra. Subbitu spacca la panza di lu magu, trova lu cunigliu; spacca lu cunigliu, trova la palumma; spacca la palumma, trova tri ova. Li pigliau subbitu, si li cunsirvau beni e riturnau cu li vacchi a la mànnira. Ddà fu ricivutu 'n triunfu di tutti li pirsuni e lu patruni lu prigau di starisinni ddà 'nta li soi beni; ma iddu cci rispusi di nun putiri stari, e chi anzi cci cumplimintava lu voscu; e si nni iju. Arrivatu a la cità, si nni iju a Palazzu riali, e la giuvina cci iju a lu 'ncontru; lu pigliau pi la manu e lu purtau 'nta li gabinetti sigreti di lu 'Mperaturi Scursuni, patri d'idda, e pigliau la curuna di lu 'Mperaturi e cci la misi 'n testa dicènnucci: — «Tu si' lu 'Mperaturi e iu la 'Mperatrici;» e 'ncurunatu chi fu si lu purtau 'nta lu barcuni. Ddà si misi li tri ova 'mmanu e cci dissi: — «Jèttanni unu a dritta, unu a sinistra e n'àutru 'n facci;» e jittàti chi fôru, tutti li genti cuminciaru a parlari, a gridari, a banniari; li carrozzi si scatinaru, li truppi cuminciaru a fari li so' 'sarcìzii, li sintinelli a fari li so' smunti, e tutti poi uniti, genti e truppi, cuminciaru a ringraziari lu sò libiraturi acclamannulu: — «Viva lu nostru 'Mperaturi e la nostra 'Mperatrici!» ed accussì iddi ristaru 'Mperaturi e 'Mperatrici e nuàtri misseri com'èramu.

Palazzo-Adriano.


Text viewBook