Folk Tale

Lu malacunnutta

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

.

'Na vota si cunta e s'arriccunta ca cc'era 'na vecchia e avia un figghiu malacunnutta, chi si chiamava Peppi. Stu figghiu, travagghiari 'un ni vulia, e sò matri lu 'mpjau nni un furnaru, chi cci dava a manciari e vèstiri, senza salariu. Com'era nni stu furnaru, stu giuvini malacunnutta, ogni matina pigghiava 'na cartedda di pani, si la mittía davanti e si la manciava tutta. Lu furnaru, vidennu ca chistu lu stava cunsumannu a sulu manciari pani; — «Ih, dici, e ch'hê fari eu? chistu mi cunsuma!» — e nni lu mannau di la sò putía. Comu si nni iju di ddà, lu Peppi, si nni iju à 'mpjari nni unu pri garzuni e strigghiàricci li vèstii: comu junci, si metti a scupari la stadda, e 'mmenzu lu fumeri attrova un stili: chi fa? lu metti a pulizziari, e comu lu vitti lustru si lu sarvau. Lu patruni, doppu chi lu pruvau 'na pocu di jorna e lu canuscíu puru ca era manciatàriu e lagnusu, nni la mannau. Iddu va, e torna nni sò matri. — «Ah, dici sò matri, ah malacunnutta, arrè vinisti? Vattinni ca eu nun pozzu mantèniri a tia.» Peppi vutau tunnu, e si iju a 'mpjari pri vaccaru nni un massariotu. Fìcinu lu pattu cu lu curàtulu, e doppu ch'avianu fattu lu pattu, lu curàtulu cci dissi: — «Vidi ca t'avvertu ca li vacchi nun cci l'ha' a purtari a ssa parti di 'ncapu, unni è tutta dd'erva, ma t'ha' a tèniri sempri a la parti di sutta.» Iddu cci dissi: — «Ma pirchi?» — «Lu pirchì è ca ddocu cc'è lu Drau, e si ti vidi, ammazza a tia e si pigghia li vacchi.» Lu 'ndumani Peppi si parti pri jiri a pasciri li vacchi: ma prima si fici dari di lu curàtulu un pezzu di tuma; si lu metti 'ntra lu saccuni, si parau li vacchi e si misi 'n caminu. Comu juncíu ddà unni avia a pasciri li vacchi, vitti ca la terra era nuda comu 'na chianta di manu: — «Ma eu, dici, chi sugnu loccu ca hê tèniri st'armaluzzi ccà a mòriri di fami? Aspetta ca li portu 'ntra l'erva... Chi Drau e Drau! eu nun tegnu suggizioni di nuddu.» — E cci li purtau. Doppu chi li vacchi avia un pezzu chi eranu ddà a manciari erva, e s'avianu fattu li cianchi tanti, affaccia lu Drau di ddà 'ncapu e cumenza a gridari: — «A tia, a tia, chi sta' facennu ddocu, ah?» — «Staju dànnu a manciari a li vacchi.» — «Nun ti nni vô' jiri di ddocu, ca si vegnu eu ti vegnu a fazzu cchiù pirtusa d'un cirnigghiu.» Si vôta lu malacunnutta e grida: — «Vidi ca si vegnu ddocu, eu ti vegnu a spremu comu 'na petra,» e fincíu ca si calau pri pigghiari 'na petra, ma pigghiau la tuma e strincíu la tuma e cci fici nèsciri lu sucu. Lu Drau vidennu accussì: — «Ora chistu, dici, mentri cci fa nèsciri sucu a li petri, havi ad essiri cchiù putenti di mia.» Vutau tunnu e si la sfilau senza cchiù diri cíu.

La sica Peppi ha vutatu li vacchi, e beddi sàzii l'ha turnatu a la mànnira. Lu curàtulu comu li vitti cu li panzi chini, addumau: — «A tia dicu, dunni li porti ssi vacchi?» — «'Nca unni mi dicìstivu vui.» — «Comu! nun li porti di nni lu Drau?» — «Gnurnò!» — «'Nca pirchì su' accussì sàzii?» — «Pirchì hannu manciatu assai.» — «Talà, dici, si vai 'nta l'erva di lu Drau, eu ti scannu, ca pri tia nun vogghiu perdiri li vacchi.» — «Ma, rispunni Peppi, tannu v'aviti a lamintari vui quannu eu portu li vacchi nni lu Drau: ma si eu vi li portu unni dicistivu vui?..»

Lu 'ndumani va lu malacunnutta e fa la stissa fatta; e pri 'na pocu di jorna nun fici àutra vita chi di purtari li vacchi ddà. Lu Drau, sintènnusi amminazzatu ogni matina d'essiri sprimutu comu dda petra, pinsau d'affamuliàrisi a Peppi e farisillu amicu. — «Senti, cci dici; vô' vèniri nni mia a fàriti 'na manciata di maccarruna?» — «Gnurnò, arrispunni Peppi, ca vui m'ammazzati a tradimentu.» — «No, dici, ca nun t'ammazzu: ti lu prumettu eu!» — «E li vacchi?» — «Lassali a manciari unni su'.» Accussì Peppi si nni iju cu lu Drau a manciarisi li maccarruna. Prima di jirisinni chi fa? pigghia un saccu, e si l'attacca sutta la cammisa, giustu supra la panza, senza fariccinni addunari a lu Drau. Lu Drau cci fici attruvari 'na gran quantità di pasta cotta, tantu quantu putía abbastari a un esercitu, la sdivàca supra un scanaturi e si mettinu a taffiari. Mancia, mancia; lu Drau sempri mittía scanaturàti novi di pasta: — «Mancia, Peppi, mancia.» Lu Peppi, quannu si vitti sàziu, fici vìdiri ca manciava, ma la pasta si la mittía 'nta lu saccu; metti e metti, a la fini la pasta cotta finíu. Ddocu lu Drau dici: — «Ora ca si' sàziu, aspetta, Peppi, ca t'hê fari un discurseddu.» Peppi si mancia lu tempu, sàuta di la seggia e 'mpannedda a curriri, e lu Drau appressu. 'Nta stu mentri chi iddi currianu, li vacchi beddi sàturi avianu turnatu a la mànnira. Lu curàtulu, ca li vitti suli: — «Ah, dici, 'ngagghiau Peppi sta vota! cci lu dicía eu!»

Jamu a Peppi chi curría e lu Drau appressu d'iddu. Quannu Peppi si lu vitti quasi a li carcagni, nesci la tuma, fincennu di pigghiari 'na petra e si vôta: — «Ah, grida, ca si viniti 'ncostu ccà, vi spremu comu sta petra!» Lu Drau teni pedi. — «Ma si ti jùnciu, dici, ti fazzu com'un crivu d'occhiu! Aspetta, aspetta!» — «Ed eu, dici Peppi, pri curriri megghiu mi sbèntricu la panza e jettu li maccarruna.» Nesci lu stili, si cafudda un corpu 'nta la panza e sdivàca ddà 'n terra li maccarruni. — «Ah, dici lu Drau, ca vitti li maccarruna sani sani, chistu, specia di diavulu è: ma 'na vota ca si detti ssa botta murtali, ora certu ca abbucca friddu e lu jùnciu.» Lu fattu però nun fu accussì; Peppi sbota di sutta, cci spirisci di l'occhi e junci a la mànnira. — «E tu vivu si'?» dici lu curàtulu. — «'Nca com'hê essiri, mortu?» — «E lu Drau?» — «Ed eu chi nni sàcciu.» — «'Nca va, dici lu curàtulu, pàrati arreri ss'armali, cà turnàru, e vâlli a pasciri.» — «Gnurnò, arrispunníu, eu mi nn'hê jiri a fari li me' avanzi e vi lassu.» — «E si tu ti nni vai, eu mancu ti pagu!» — «Ed eu chi nn'hê fari? Eu vaju a fari l'avanzi mei.»

Accussì, partíu, Peppi, e curri pri li terri di lu Drau. Comu si nni iju ddà, cc'eranu 'na guardia di porci di lu Drau: ammazza cu un corpu di stili a lu purcàru e si 'mpaja davanti li porci comu si fussiru soi, pri poi purtarisilli. Mentri veni lu Drau: — «A tia, arreri ccà si'?» — «'Nca staju guardannu sti porci.» — «Chissi li porci mei sunnu.» — «Gnurnò, chisti su' mei; tant'è lu veru, ca vi nni dicu lu signali: ca tutti chiddi mei hannu pri signali lu pirtusu sutta la cuda.» Si mettinu a taliari li porci unu pri unu, e lu pirtusu l'avianu tutti; possibili nun l'aviri? e accussì lu Peppi si giustificau e si pigghiau li porci comu fussiru soi. Ddocu lu Drau si vôta e dici: — «Vattinni, pigghiatilli; lu viju ca cu tia nun cci pozzu; pigghiatilli, basta chi davanti di mia nun cci cumpari cchiù.»

Bastanti, chistu si 'mpaja li porci davanti, e si metti camina camina: ogni tantu, quannu cci vinía pitittu, facia 'na manata di ligna, addumava 'na bella bràcia, scannava un porcu e si lu manciava. Mentri chi caminava, 'ncontra e 'ncontra a unu chi tinía 'na muntagna cu li spaddi: — «Oh, dici, ccà cc'è unu di forza putirusa ca teni 'na muntagna cu li spaddi. — A tia, cci vôi vèniri cu mia?» — «E unni?» — «A fari li nostri avanzi.» — «'Nca jamuninni.» E si misiru a caminari tuttidui. Camina, camina, caminaru n'àutru pezzu di via e 'ncontranu un ciumi granni granniusu, e ad unu chi tinía la ciumàra cu la varva, senza fàrila jiri avanti. Si vôta lu malacunnutta: — «Oh, dici, chistu havi ad essiri cchiù putenti di chiddu chi tinía la muntagna: — «Tu, dici, cci vô' vèniri cu nui!» — «E unni?» — «A fari li nostri avanzi.» — «'Nca cci vegnu.» Lassa lu ciumi e si metti 'n cumpagnia cu li dui. Mentri chi caminavanu, 'ncontranu a n'àutru chi mazziava azzàru cu lu pugnu. — «Ah, dici Peppi, chistu è cchiù putenti di chidd'àutri dui! — Tu, cci vô' vèniri a fari li nostri avanzi cu nui?» — «'Nca cci vegnu.» E accussì si pàrtinu tutti quattru e si mettinu camina camina, e quannu avianu pitittu arrustìanu un porcu a lu solitu e sicutavanu lu viaggiu. Jùncinu a 'na grutta e si cci 'nfilanu: ddà lassau di guardia a unu d'iddi, a chiddu chi tinía la muntagna cu li spaddi e l'àutri vannu a pricurari manciari. Doppu un pezzu turnàru cu un vistiolu: — «Te', dici, còcilu, ca nuàtri ora turnamu pri vèniri a manciari.»

Mentri chi chiddu mittía ligna sutta la quadàra e la carni quasi ca era cotta, spunta ddà 'na vicchiaredda: — «Ah, dici, mi vuliti fari la carità, mi dati un pizzuddu di carni, ca haju du' criatureddi morti di fami?» — «Aspittati, rispunni, ca viju s'è cotta e vi la dugnu» (dici chiddu). E mentri chi 'ncugna a la quadàra e va pri vìdiri sidd'è cotta, la vecchia cci duna 'na gran lignata 'n testa chi lu fa càdiri 'n terra menzu mortu e menzu vivu; si pigghia tutta la carni e si la sbigna d'unni vinni. S'arricògghinu l'àutri tri pri manciari, e trovanu a chiddu ancora tuttu sturdutu: — «'Nca chi hai? E la carni la cucisti?» — «'Nca chi vuliti! accussì ed accussì: vinni 'na vecchia...» e cci cuntau tutta lu passaggiu. Pigghia Peppi e cci dici: — «Ora basta, ccà cc'è n'àutru vistiolu; ora arresta chiddu chi tinía lu ciumi cu la varva e nui jamu a pigghiari n'àutru vistiolu; a la vinuta si mancia. Ma bada tu! si la vecchia veni, nun ti fari mazzarucchiari tu, sai! Tira pri idda e ammazzala.» E accussì chiddu arristau, e li tri parteru a fari caccia.

Mentri chiddu cucía e la carni era a menza cuttùra, junci la vecchia: — «Ah, bonufatturi, mi faciti la carità tantìcchia di carni?» — «Trasìti, trasìti, ca vi la dugnu.» Va pri 'ncugnari a la quadàra, bbùffiti! 'na gran lignatuna di la vecchia; e iddu abbucca quant'era longu. La vecchia s'afferra la carni e si la filau cota cota. S'arricogghi Peppi, e 'ntisu lu fattu si misi a fastiddiari ca avía fami. Lassa a lu terzu, a chiddu chi mazziava azzàru cu lu pugnu, cci cunsigna n'àutru vistiolu, e nesci a lu solitu. Ddocu la solita cosa: la vecchia fici la stissa fatta, si pigghiau tutta la carni lassànnulu quasi mortu ddà 'n terra e si nni iju.

S'arricugghieru Peppi cu l'àutri: comu 'ntisi la cosa misi a santíari cchiù di cchiù: — «Ora eu, dici, nun criju a nuddu, nè a tia, nè a tia, nè a tia; ora arrestu eu ccà; vuàtri jiti a ligna, e stu vistiolu la còciu eu: videmu si sta vota s'havi a manciari o no.» Tant'è, arristau. Mentri chi cucía, veni la vecchia: — «Mi faciti la carità, ca haju du' picciriddi morti di fami?» — «Gnursì, matri mia, gnursì; trasìti e pigghiativilla vu' stissa tutta chidda chi vuliti.» La vecchia 'ncugna a la quadàra; ma 'nta stu mentri lu Peppi scàrrica cu 'na bona mazzaruccata e la stinnìcchia ddà 'n terra; scippa lu cuteddu, e cci leva la testa. Comu cci tagghiau la testa, chista si metti a ruzzuliàri sula sula ddà 'n terra; cc'era un pirtusu e si cci 'nfila. Peppi la taliava senza diricci nenti; poi pigghia lu corpu di la vecchia e lu 'nfascia 'mmenzu un mazzu di ligna e si lu misi a un cantu di la grutta. 'Nta stu stanti juncèru l'àutri cumpagni: — «Viditi, dici, ca la carni è cotta?» — «Cu' cci ha vinutu?» — «Nuddu. 'Nca perciò la carni vi la manciàvu vuàutri e a mia mi lassàvu dijunu. Ma basta, manciati ora.»

A la finuta di manciari dici: — «Ora videmu cu' di vuàutri si sapi carricari stu mazzu di ligna.» Prova unu, prova l'àutru, prova l'ultimu, e nun lu potti spìnciri nuddu, a vògghia di fari furzati. Va Peppi, e lu spinci cu 'na manu. — «Viditi, dici, ca sugnu cchiù putenti di vui?» — «Videmu chi cc'è dintra; videmu chi cc'è,» dicinu chiddi. Sciògghinu la lijàma e trovanu a la vecchia. — «Ah, dici, pri chissu nun si putía spinciri!» — «E comu fu?» E Peppi cci cuntau tutti cosi. — «E la testa?» — «La testa s'arruzzulau sula e si 'ntanau 'nta ssu pirtusu; ora videmu chi cc'è; vuàutri ristati ccà supra a guardari, ca eu scinnu ddà sutta.» Comu scinníu ddà sutta, truvau tanti Maghiceddi chi chiancìanu e cci dicìanu: — «Ah, ca m'ammazzàstivu a mè matri! e ora cu' nni lu porta lu manciari?» Mentri chi dicìanu accussì, lu malacunnutta si metti a firriari casa casa e vidi 'na palumma aggiuccata a lu nidu, e avía sutta du' ova: li iju pri pigghiari, unu cci cadíu 'n terra e si rumpíu, e l'àutru cci arristau a li manu. Comu vìttiru chistu, li figghi Maghiceddi si misiru a gridari: — «Ivì! nun li tuccati! ivì! ca mè matri finisci di mòriri!» Rispusi iddu: — «'nca unn'è vostra matri?» — «Ddà dintra.» — «'Nca purtatimìcci.» E chiddi l'hannu purtatu ddà dintra. Appena chi trasi, vidi a la vecchia curcata supra d'un bellu lettu, chi si lamintava comu fussi malata. — «E comu siti viva ancora?» cci dici Peppi. — «Ah, pri carità, arrispunni la vecchia, nun mi fari finiri di mòriri; dammi l'ovu meu, ca t'abbastau ca mi nni rumpisti unu e mi lassasti 'nta stu statu.» — «E vui dicitimi ccà unni semu.» — «Semu 'ntra lu munnu di sutta, fora la terra.» 'Nta stu mentri Peppi detti un strinciuneddu a l'ovu. — «Ahi! ahi! gridau la vecchia; nun strìnciri, ca mi fa' muriri accupata!» — «'Nca vui, dici Peppi, dicitimi chi cc'è 'nta ssa porta chiusa cu setti catinazzi ccà 'n facci?» — «Cci su' 'nchiusi tri billissimi giuvini, tri Riginotti 'nfatati.» — «Datimi la chiavi.» — «E tu dammi l'ovu meu.» — «Datimi la chiavi prima.» — «No, l'ovu prima.» — «Ah, ca strìnciu?» — «Ahi! ahi! te', te' la chiavi, basta chi nun mi fai muriri.» Allura s'ha livatu 'na chiavi machinusissima chi tinía attaccata a lu coddu, e la cunsignau a Peppi. Chistu, comu l'appi 'nta li manu, duna un forti strinciuni a l'ovu e lu scafazza, e la vecchia quagghiau 'nta un dittu e un fattu, e cu idda mureru tutti ddi picculi Maghiceddi.

A stu puntu lu Peppi va a gràpiri li setti catinazzi di dda porta di ferru, e vidi spuntari tri giuvini beddi quantu lu Suli, beddi cu tanti biddizzi ca mancu si pò diri, e cci dicianu fistanti e giulivi: — «Vu' siti lu nostru libiraturi! Viva lu nostru libiraturi ca rumpíu lu 'ncantisimu!» — «'Nca vuàutri comu siti ccà?» cci dici lu Peppi. — «E comu semu ccà! Dda strja di Draga nni arrubbau di notti 'nta li nostri palazzi, e di figghi di Re nn'ha tinutu ccà 'nchiusi comu scavi sarvaggi.» — «E bonu, dici Peppi, ora la Draga muríu e la sò cara è senza culuri e nun havi cchiù putiri di fari 'ncantisimi. Caminati, ca vi fazzu nèsciri arreri a lu munnu.» Accussì li purtau a la corda chi pinnía di lu pirtusu dunni trasíu iddu: fa 'na vuci pri farisi assèntiri di li so' cumpagni e attacca a la corda una di li tri giuvini. — «All'ultimu di tutti, dici, acchianu eu, ca mi scantu si colcùna di vui ccà sutta sula si avissi a pigghiari d'appagnu.» Li cumpagni tiranu, tiranu, e veni fora la prima bella giuvina. Dici chiddu chi tinia la muntagna cu li spaddi: — «Chista mi la pigghiu eu!» Calanu arrè la corda: poi tira, tira, e veni la secunna bella Rigginotta: — «E chista è mia!» dici chiddu chi tinía lu ciumi cu la varva. Calanu la corda arrè; tira, tira, e spunta la terza bella Riginotta: — «E chista è mia» dici chiddu chi mazziava l'azzàru cu lu pugnu. Calanu arrè la corda, e si mettinu a tirari a Peppi. Lu Peppi, ca vidía quant'era àuta dda grutta, gridava e dicía: — «Tiniti forti! 'nfazzi chi mi lassati?» Chiddi tri però, tira, tira, comu jùncinu a menza via, lassanu jiri di bottu la corda, e ttùffiti! cadi Peppi ddà sutta. S'afferranu ognunu la sò bella Riginotta: — «Ah, dici, ora semu sicuri, ca nni livamu di 'mmenzu a ssu malacunnutta ca era cchiù putenti di nui e nni tinía a marteddu: ora semu filici, ed ognunu pò turnari a lu regnu chi cci tocca.» E accussì si misiru a fari via, cuntenti di la furtuna chi avianu truvatu.

Jamu a Peppi e lassamu a chisti chi caminanu. Lu mischinazzu pri furtuna cadíu vivu, e struppiatu e stunatu com'era si misi a lamintari e dispirari di la sò mala sorti: — «E ora comu fazzu? e ora comu nèsciu, pri turnari a lu munnu?» Cc'eranu e cc'eranu ddà tanti aquilutteddi e lu 'ntisiru. — «Chi hai, dici, ca chianci?» — «E ch'hê aviri! mi succedi chistu e chistu, e ora nun sàcciu comu hê fari pri nun mòriri ccà.» — «Senti chi fai (cci dicinu l'aquilotti), lu vidi dda muntagna ccà 'n facci? Va' ddocu, ca cc'è mè matri, e dicci si a lu munnu ti cci voli purtari idda.» Accussì fici. Junci a la muntagna, e prëa l'àcula si lu voli purtari a lu munnu. — «Eu ti cci portu, rispunni, ma tu m'ha' a dari a manciari sempri carni mentri chi volu, masinnò ti fazzu càdiri.» — «Sì, cci accunsentu, basta chi mi porti a lu munnu.» Allura lu Peppi si metti a 'mmazzari tutti sorta d'armali pri dda muntagna, e arricugghíu tanta carni ca nun cc'era cchiù unni mèttila. La càrrica supra l'àcula, cavarca, e l'àcula metti a vulari. Vulannu vulannu dici: — «Carni!» e Peppi dava pezzi di carni. Dava un vuluni: — «Carni!» e Peppi dava carni. All'ultimu la carni finíu, e ancora nun avianu arrivatu: — «Carni!» dici l'àcula. — «Nu nn'haju cchiù.» — «Carni! masinnò ti jettu!» Ddocu Peppi si tagghia un pedi e cci lu duna. — «Carni!» e Peppi si tagghia l'àutru pedi, e l'àcula ammucca. — «Carni!» e Peppi si tagghia 'na gamma e duna. Pri abbriviari, si tagghiau li gammi, li cosci, la manu e lu vrazzu mancu e ancora 'un avianu arrivatu a la terra. — «Carni!» dici l'àcula. — «E chi t'hê dari cchiù? comu mi tagghiu?» L'àcula duna n'àutru forti vuluni e junci a la terra e lu scàrrica ddà. — «E chi mi jetti a fari ccà, dici Peppi, chi nni fazzu a mòriri ccà cu lu bustu sulu? Màncimi tuttu e la finemu!..» A stu puntu l'àcula vomita lu vrazzu e li gammi e cci li 'ncodda a Peppi: — «Te, vattinni, haju vistu ca si' omu di palora.» E l'àcula turnau pr'unni avia vinutu. — Ccà aviti a sapiri ca st'àcula era 'na fata sutta forma d'àcula.

Peppi, comu si vitti scapulu, metti a curriri pri jiri a jùnciri a li tri so' cumpagni chi l'avìanu tradutu e s'avianu purtatu li tri Rigineddi. Camina, camina, junci a un paisi: — «Aviti vistu passari a tri, cu tri belli giuvini, di sta manera e di sta manera?» — «Gnursì, avanti sunnu.» Curri, curri, e tocca n'àutru paisi: — «Aviti vistu accussì e accussi?» — «Avanti sunnu.» E Peppi curría, curría a nun pò cchiù, fina chi li iju a piscari. — «Ah, 'nfami traditura, dici, sti parti mi sapiti fari? E vuàutri chi grittu cci avìvu supra sti tri belli Riginotti? Ah, traditura empii! ca v'ammazzu!» E ddocu scippa lu sò stili e metti di longu a 'nfilari comu sosizza e li stinnìcchia a tutti tri pri quant'eranu longhi. Doppu, chi fa? si pigghia cu iddu li tri Rigineddi; a dui li manna a li so' regni; a la cchiù nica e cchiù bedda si la teni pri iddu e si nni vannu pri lu regnu chi idda avia. Ddà, figuràmunni chi festi si pòttinu fari, ca s'attruvau la Riginedda! Idda e Peppi s'hannu spusatu, ficiru tutti cosi belli cumpiti com'è usu di li Rignanti, e accussì

Iddi ristaru filici e cuntenti

E nui ccà senza nenti.

Borgetto.


Text viewBook