Folk Tale

Lu Principi di Missina

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

Cc'era 'na vota a Missina un Principi avaru, avaru ca scurciava un pidocchiu p'un guranu. Stu Principi avía li ricchizzi junti junti, e s'addubbava dui voti lu jornu cu 'na fedda di pani, tantìcchia di surpissata quant'un'ostia, e un bicchieri d'acqua. Cu sti granni ricchizzi tinía un sulu cammareri, e cci dava du' tarì lu jornu, un ovu e pani quantu iddu si nni putía manciari cu st'ovu. Li cammareri 'un si la passavanu, e ddoppu 'na simana di sta vita cci addumannavanu licenza e si nni jàvanu. Vinni ca iju a stari cui iddu un cammareri ca era un veru matri-fulippa, ca si lu Principi era scartu, iddu cci scippava li scarpi e li quasetti mentri curría. Stu cammareri, comu lu vitti mala 'mmiscata, scinníu 'na jurnata nni 'na carvunara vicina a lu palazzu, chi avía belli dinari e avía 'na bedda figghia fimmina, e cci dici: — «Cummari, la vuliti maritari a vostra figghia?» — «Si voli Diu e cci veni un bonu giuvini, Sù Giuseppi.» — «Comu vi parirría lu Principi?» cci dici lu cammareri. — «Lu Principi! E vui 'un lu sapiti ch'è rifardu? Chissu p' 'un spènniri 'un guranu a sò mugghieri, si farría dare tre punti... e vui mi capiti.» — «Nenti, cummari: lu cumminu io stu partitu; vui aviti a diri ca vostra figghia campa di ventu.»

Lu Sù Giuseppi va nni lu Principi: — «Sù patruni, ora voscenza pirchì 'un si marita? Ora l'annuzzi l'havi, e lu tempu passatu 'un torna cchiù....» — «Ah! dici lu Principi; tu mi vôi mortu! E nun sai ca pi mantèniri la mugghieri si nni vannu li dinari comu l'acqua? Idda cappeddi, idda vesti di sita, idda scialli, idda carrozzi, idda tiatri... nenti, venti, Giuseppi!..» — «Ma voscenza nun sapi, cci dici lu cammareri, ca cc'è la figghia di la carvunara, 'na bedda picciotta, chi campa di ventu?.. E dinari nn'havi chissa, e nun ama nè lussu, nè festi, nè tiatri.» — «Veru tu mi dici? E comu campa di ventu?» — «Tri voti lu jornu pigghia un muscaloru, si frisculía e si sazia; e si la vidi cu dda facci 'ncarnata, cci dicu io ca voscenza si nni 'nnamura.» — «E allura fammilla vèniri ccà.»

Lu Sù Giuseppi scinni nna la carvunara, cci cuntau una di tuttu: 'nta ottu jorna si fici lu matrimoniu, e la figghia di la carvunara addivintò Principissa. — E pi manciari comu facía la Principissa? Sò matri preparava ogni jornu gaddini e costi, e ddocu la Principissa cu lu cammareri facía scialabajoccu; e lu Principi cuntintuni ca la mugghieri 'un cci circava manciari, 'un cci circava divirtimenti, nè tiatri. Passannu un misi, a la carvunara cci sustava ca avía a spenniri idda; e cci dissi a lu cammareri: — «Ora, cumpari, quannu finisci sta siccatura di spénniri io? Spinnissi tantìcchia ddu ziccaffritta di lu Principi....» Lu Sù Giuseppi iju nni la Principissa e cci dissi: — «Sai ch'ha' a fari (ca iddu pi davanti li genti cci dicía: Principissa, voscenza ccà, voscenza ddà; e quann'era di sulu e sula cci parrava di tu); dicci a lu Principi ca ora ca t'ha pruvatu, a iddu 'un cci farría nenti si ti facissi vìdiri li soi ricchizzi, quannu mai nenti, pi jinchìriti l'occhi; e si ti dici ca si scanta ca ti 'mpinci quarchi munita 'nta li pedi, e tu cci dici ca ti cuntenti di tràsiri 'nta lu tisoru a pedi 'n terra e cu 'na farincina 'n carni. S'iddu ti dici sì, la farincina ti la unti tutta di cosi 'mpiccicusi, e li dinari chi ti pôi 'mpiccicari ti 'mpìccichi.»

La Principissa iju nni lu Principi, ma lu Principi turcíu lu mussu, e 'un cc'era versu di fàricci vìdiri lu tisoru; all'urtimu cci dissi idda: — «Ora si tuttu lu vostru dubbiu è ca quarchi munita mi la putissi ammucciari 'nta li scarpi, io mi cuntentu di tràsiri a pedi 'n terra 'nta lu tisoru; e cu 'na farincina 'n carni.» — «E s'è accussì, io ti cci fazzu scìnniri macàri ora.» Tutti cosi priparati, la Principissa si spugghiò. Lu Principi sulleva 'na tavula, grapi 'un purticali e la fa scìnniri. La picciotta allucchíu quannu vitti ddu gran tisoru; li ddubbuluna di dudici unzi eranu jittati a catasta, ca mancu li primi Re nn'avìanu la mitati. 'Nta un vìdiri e svìdiri si nni 'mpìccica 'na pocu a li pedi e pi davanti, e si nn'acchiana. — «Principi, friddu sentu!.. jittatimi la vesta di supra, e mi vaju a curcu.» Lu Principi cci metti la vesta, e idda si va a 'nfila 'nta lu lettu. Si spìccica ddi ddubbuluna, nni fa un bellu munzeddu, e lu Sù Giuseppi li porta a la carbunara. E accussì lu scialìbbia sicutava, e lu Principi cuntintuni ca sò mugghieri campava di ventu...

Ora stu Principi avía un niputi, e stu niputi stava 'nt'ôn palazzu 'n facci di lu ziu. 'Na jurnata affacciannu lu Principi cu la Principissa vitti a sò niputi a lu finistruni: — «Pippinu, cci dici lu Principi, la canusci a sta signura? Chista è la Principissa.» — «Io nu nni sapía nenti, Ziu, ca vassía s'avía maritatu.» — «'Un ni sapivi nenti? Lu sai ora. E resti 'mmitatu pi oggi e ottu ccà nni mia.» Ddoppu stu 'mmitu lu Principi si nni pintíu, ma 'un avía chi fari; lu pranzu cci l'avía a priparari. Pensa, pensa, dici: — «Lu sa' ch'haju pinsatu, Principissa? La carni va cara, ora vaju a caccia, staju 'na cinchina di jorna, e portu carni di caccia, e accussì sparagnamu.» — «Sì, Principi; facìti prestu,» cci dici la Principissa.

Comu lu Principi parti pi la caccia, la Principissa mannò a Giuseppi p'un chiavitteri. Veni lu chiavitteri; — «Facitimi subbitu la chiavi pi stu purticali, ca la persi, e 'un lu pozzu gràpiri.» Lu chiavitteri, 'n tempu chi vi lu cuntu, cci purtò la chiavi. La Principissa scinni 'nta lu tisoru, e si pigghia 'na pocu di sacchi di ddubbuluna. Acchiana, chiuj: tutti cosi arristaru a sò sestu. E ddocu fa tapizzari tutti li càmmari, mobili, ninfi, purtali, suttaspecchi, tappiti: ogni cosa chi si trova 'nta un palazzu di sti Principi, sina a lu guarda-purtuni cu la livría finu a li pedi e lu vastuni cu la palla 'n punta.

Torna lu Principi: — «Com'è ? chista 'un era la mè casa?» E si strica l'occhi e si nn'aggìra. Torna arrèri: — «Mai; sgarru...; ma lu mè palazzu unn'è?» E vôta. Torna arreri; — «'Ccillenza, cci dici lu purtunaru, voscenza a cu' cerca? pirchì 'un acchiana?» — «E iddu chistu ch'è lu palazzu mio!...» — «'Unca di cu' è?» — «Chistu è lu palazzu di voscenza; voscenza acchiana.» — «Ih!.... fici allura lu Principi; e si sucau tuttu. — Gesu tutti si li pigghiau li picciuli mè mugghieri!...» Acchiana: vidi la gran scala di màrmuru biancu; vidi li càmmari 'ncartati: — «Ih! tutti, mè mugghieri!...» Vidi suttaspecchi, divana, seggi putruni, sufà, cosi spittaculusi: — «Ih!... tutti mè mugghieri!...» e si sucava. Tant'è ca comu arriva nni sò mugghieri si jittau 'nta lu lettu e si 'mpalau. — «Ch'aviti, Principi?» cci dici sò mugghieri. — «Ih... tutti mè mugghieri!...» E dicennu sempri accussì, stava murennu 'mpassulutu. La mugghieri, fincennu ch'era cunfusa, manna a chiama un Nutaru e quattru tistimonii. Veni lu Nutaru: — «Principi, chi aviti? Vuliti fari tistamentu? Parrati!» — «Tutti mè mugghieri!...» — «Comu? parrati!» — «Tutti mè mugghieri!...» — «Vuliti lassari tutti cosi a vostra mugghieri? L'haju capitu; nun è chistu?» — «Tutti mè mugghieri!....» E comu lu Nutaru scrivi, lu maritu tira quattru assaccuna e mori.

La Principissa arristau domina assuluta, e ddoppu tempu si maritò cu lu Sù Giuseppi; e accussì succedi ca li dinari di l'acculicchiaturi si li mancia lu sfraguni.

Palermo.


Text viewBook