Folk Tale

Lu Tinenti prenu

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

'Na vota s'arriccunta ca cc'era un mircanti; stu mircanti avía 'na picciridda, e cci java ogni jornu una a 'ddimannàricci la limosina, ch'avía un picciriddu. Stu mircanti cci pigghiò affezioni a stu picciriddu, e cci dissi a la matri: — «Bona donna, vui mi lu vuliti dari stu picciriddu, ca vi dugnu 'na bona summa di dinari?» Idda cci lu iju a diri a lu maritu, e lu marita cci dissi sì, massimamenti ca lu mircanti cci avía prumisu ca ogni simana cci lu facia vìdiri. E cci lu purtau.

Stu picciriddu criscía nni la putía, e sapía ch'era frati e soru cu la figghia di lu mircanti. Iddu la vulía bèniri cchiù di la pupidda di l'occhi soi. Lu tempu passa; Pippinu, — ca iddu si chiamava Pippinu, — addivintò granni. 'Na jurnata a sò patri cci veni 'na chiamata, ca lu vulía lu Re. Lu mircanti cci dissi: — «Pippinu, io hê pàrtiri; tu resti a guardari li 'ntressi; ti raccumannu a tò soru.»

Lu mircanti partíu e iju nni lu Re; Pippinu ristò cu la soru; e ogni jornu si facìanu tanti carizzi, ch'era 'na cosa straurdinaria. 'Na jurnata di Duminica mentri s'abbrazzavanu e si vasavanu, si nni addunau 'na Principissa chi stava 'n facci d'iddi. Allura pinsò a lu mali; dici: — «'N vinennu lu mircanti, io cci l'hê cuntari sta cosa.» Comu lu mircanti turnau, la Principissa lu mannò a chiamari, e cci cuntau lu tuttu. Lu mircanti 'n vidènnusi rimpruviratu di la Principissa, va a la casa 'nculuratu, pigghia la menza scusa e nni manna a Pippinu di la putía. Idda sapennu ca lu patri nni mannò a sò frati, si misi a fari un casa di diavulu.

Jamu a Pippinu. Pippinu comu nni fu mannatu, si iju a fari surdatu. La figghia di lu mircanti vinni a sapiri sta cosa, pigghia 'na bona summa di munita d'oru, si vesti d'omu e lassa la casa di sò patri. Comu si nni iju, si iju a scriviri pi surdatu nni lu stissu Riggimentu di Pippinu. Prummisi dinari, — finta ca fici valintizzi ammazzannu latri chi l'assartàru, — e avanzò Capurali. Ddoppu quarchi misi, 'n'âtra valintizza; misi li 'mpegni, e avanzò Sargenti. 'Sennu chi fu Sargenti, appi lu pinseri d'essiri avanzatu Tinenti. Prumisi 'n'âtra summa e fu avanzatu Tinenti. Comu fu Tinenti cci tuccava la càmmara nna lu stissu palazzu di lu Re; e cci tuccava lu trabbanti; misi a firriari lu Riggimentu, e si pigghiò pi trabbanti a Pippinu. Pippinu la putía canusciri?

'Nta la càmmara, idda cci cuminciò a 'nsignari li versi di la casa, e cci dici: — «Li vidi sti stivaletti? una l'appulizzíi tu, e una l'appulizzíu io.» Fu ura di lu pranzu; e lu Tinenti si lu fici assittari cu iddu; e a Pippinu macàri cci paría malu ca lu sò Tinenti cci dava sta cunfidenza. A la finuta di manciari cci detti dudici tarì: — «Te', Pippinu, va divèrtiti.» A Pippinu cci vinni lu cori.

La sira, Pippinu si iju a curcari; lu 'nnumani, la stissa cosa; poi cci dissi: — «Pippinu, tu cu' si'? com'è ca si' surdatu? Cuntami lu tò passaggiu.» E lu Pippinu cci cuntò tuttu lu passaggiu. Quannu arrivò a parrari d'idda, lu Tinenti cci dissi: — «E tu la vulivi beni a idda?» — «Sicuru ca la vulía beni; ma allura la vulía bèniri comu 'na soru mia, pirchì io nun sapía ca idda 'un m'era soru.» Idda cci detti n'âtri dudici tarì, e lu fici jiri a caminata. La sira: — «Pippinu, a locu di cunzàriti lu lettu sulu, conzatillu allatu lu mio.» Lu trabbanti fici comu cci urdinau. La notti idda si cci svilau; finíu.

Ddoppu jorna lu Tinenti fu malatu. La panza cci 'ngrussava; e pi jucari dicìanu: Lu Tinenti è prenu! lu Tinenti è prenu! Ma lu dicìanu pi jucari. Versu li setti misi la malatia sicutava, la panza unciava sempri; dicinu li medici: — «È trupicía.» Vinniru li novi misi, a lu Tinenti cci vìnniru li dulura; dicinu li medici: — «Chi si pò fari? comu si percia, ca è mortu?...» Mentri li medici lu spiranzaru, lu Tinenti figghia, e fa un beddu figghiu màsculu. La cosa si sappi; 'nta lu Palazzu dicianu: — «Figghioli, lu Tinenti figghiau! lu Tinenti fgghiau!» Iju a l'aricchia di lu Re; e lu Re si mannò a chiamari a lu trabbanti; iddu si putía ammucciari? Cci cuntau una di tuttu. Lu Re fici scriviri a lu patri di la picciotta, e lu fici vèniri. Veni lu patri, si maritau la figghia cu Pippinu, e si li purtau cu lu picciriddu a la casa c'un gran cumprimintuni di lu Re.

Iddi arristaru maritu e mugghieri

E nuàtri comu li sumeri.

Palermo.


Text viewBook