Folk Tale

Lu cavaddu 'nfatatu

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU327B,328,1119,531
LanguageSicilian
OriginItaly

Cc'era 'na vota un patri cu tri figghi masculi; truvannusi 'ntra l'urtimi momenti di la sò vita, stu patri vosi fari tistamientu. A lu figghiu granni cci lassau li corna, a lu minzanu la terra, a lu picciulu la càscia di li dinari. Li figghi, granni e minzanu, sintiennu stu tistamientu accussì sfàusu, pinsaru di vulillu annullari, ma lu Nutaru li pirsuasi ca pri corna, sò patri avia 'ntisu diri la vistiami, e pri terra tutti li suoi tirrina; pri cui nun avievanu di chi lagnàrisi. Pirsuasi di sti palori, si stettiru 'n paci, nun lassannu pirò di taliari di malu uocciu lu frati ciù picciulu. Un jornu 'ntra l'àutri si nni jeru 'nta 'nu mircanti e jucannu jucannu, persiru tutta la robba ca ci avia lassatu lu patri. Arristati poviri e pazzi, accuminzaru a pirsuadiri lu frati ciù picciulu a jucari pi fallu sfalliri comu a iddi. Lu frati ci arrispunnia sempri: — «Sapiti quannu ci vaju? Quannu mi suonnu un suonnu.» 'Na nuttata, si sunnau a sò matri ca ci dissi: — «Va', figghiu miu, a jucari, e a lu mircanti ci dici accussì:

«E mè matri avia 'na ciocca

E sta ciocca ci fici 'nu uovu:

Dd'uovu nni nascíu un puddicinu,

Di puddicinu si truvau jadduzzu,

E lu jadduzzu cantava e dicía:

Nièsci mircanti, ca la mircanzia è mia.»

Lu picciottu accussì fici, e tra un mumentu, ci vincíu tutti li dinari. Li frati 'n vidiennulu ciù riccu, accuminzaru a udiallu di cciù e facievanu tutti li muodi pussibili pi luvarisillu davanti. 'Nta stu paisi, c'era un Re 'mpazzutu pirchì avia vistu cu lu cannucciali 'ntra mari n'àrburi ca avia un capiddu d'oru 'ntrugghiuliatu e ija circannu ad unu ca ci l'avissi jutu a pigghiari. 'N sintiennu chistu, li frati 'un àppiru àutru pinsieru ca di ijri 'nta lu Re e diciri, ca avïenu un frati ca si sintia l'abilità di ijricci a pigghiari lu capiddu d'oru. Lu Re lu fici ciamari subbitu e ci dissi di partiri curriennu a pigghiàricci lu capiddu masinò pri iddu c'era la testa. Lu puviru picciottu si ija dannu la testa mura mura, un sapiennu unni avia a jiri. Pi sò furtuna, avia un cavaddu lu quali 'n vidiènnulu accussì turbatu, ci spijau nzoccu avissi. Lu picciuottu ci cuntau lu fattu. — «'Un ti scuragghiri, ci arrispunníu lu cavaddu: va 'nta lu Re, e fatti dari 'na visazza di pani grattatu, 'na visazza di furmagghi grattatu, e vinti ciova gruossi: poi vieni ccà, ca ci piensu iu.» Lu picciottu accussì fici e turnau 'nta lu cavaddu cu tutta da robba: ci accravaccau e partíu. Comu avia fattu bastanti caminu, ci scuntraru tanti furmiculi: lu cavadduzzu ci dissi: — «Jètticci la visazza di lu pani, pirchì un jornu sti furmiculi ti putrannu ajutari.» Lu picciottu ci lu jittau. Ciù avanti truvau 'nu ruviettu cu tanti palummi: lu cavaddu ci dissi: — «Jètticci la visazza di lu furmaggiu grattatu, pirchì un jornu sti palummi ti putrannu ajutari.» Lu picciuottu fici accussì. Ciù avanti, truvaru finarmenti lu mari e l'àrburu ca ci avia dittu lu Re. Li liuna ca guardàvunu st'arburu, durmievunu; lu cavaddu ci dissi: — «Sienti, cianta li ciova 'nta l'arburu e 'cciana, pigghia lu capiddu e si li liuna si svìgghiunu, quannu scinni, ci ciudi li vucchi jittànnucci un ciovu all'unu.» Lu picciottu 'ccianau, pigghiau lu capiddu, e fici cu li liuna chiddu ca ci avia dittu lu cavaddu.

Avutu lu capiddu d'oru, turnau. Lu Re 'n vidiènnulu, niscíu foddi, ci desi un tumminu di munita. Ma comu vi pari ca passati pochi jorna, lu mannau a ciamari novamenti diciènnucci ca vulia la signura, patruna di lu capiddu? Lu picciuottu sta vota si vitti daveru 'ntra l'acqua di l'aranci! — «Cavadduzzu miu, ci dissi, ora mi hai ajutari tu: sai unni puozzu truvari la patruna di lu capiddu d'oru?» — «Tutto chissu era!? cci dissi la cavaddu; va 'nta lu Re, e fatti dari un panieddu d'oru, 'na sedda d'oru e 'na brigghia d'oru. Lu picciottu si li fici dari, ci li misi a lu cavaddu, e partieru.

Caminannu, lu cavaddu ci dissi: — «Sienti: comu arrivamu 'nta lu mari, vidi ca iddu si sparti: allura tu hai ad essiri guagghiardu di sautàri a dda parti cu mia. Dda parti, truvamu 'nu bagghiu tuttu d'oru; trasi, vidi ca truvi un palazzu tuttu d'oru, ammucciaticci: poi, vidi ca li dudici dunzelli ca stanu cu la Riggina, vidiennu a mia, accumiènzunu a cravaccarimi, comu tu mi vidi 'nta la sedda la Riggina, allura ti metti 'n gruppa e ni la purtamu.» Lu fattu accussì fu; comu la Riggina si misi 'nta la sedda, lu picciuottu fu prontu a mittirisi 'n gruppa e si la purtau. Arrivannu a certu puntu, idda pigghia lu diamanti e lu jetta 'ntra lu mari: 'ntra lu ruviettu di lu palummi, jetta lu velu; 'nta li furmiculi, la cullana d'oru. Finarmenti, arrivaru 'nta lu Re. Lu Re, comu la vitti, 'un appi abbientu; ma idda ci dissi: — «Sai quannu tu tucchirai a mia? quannu mi farai purtari ccà lu diamanti ca jittai.» — Lu Re, sintiennu chistu, manna a ciamari lu picciuottu e ci dici di jiri a pigghiari lu diamanti. Stu puvurieddu nun potti fari ca arraccumannàrisi a lu cavaddu, e pàrtiri. Lu cavaddu lu purtau a truvari lu pisci, ca avièvunu sarvatu quannu jeru a pigghiari la Riggina. 'Nfatti lu truvaru unni l'avièvunu lassatu. Lu picciuottu, comu lu vitti, cci dissi: «Piscitieddu, mi putìssitu jiri a pigghiari lu diamanti ca jittau la Riggina?» — «Pirchì no? Haju visto ni un munzieddu di pisci ca si sciarriavunu cu' si l'avia a pigghiari.» Doppu un mumentu, lu diamanti fu 'mmanu di lu picciuottu. Comu la Riggina lu vitti, ci dissi: — «Chi ti pari, ch'hai finutu? Ora m'hai a jiri a pigghiari lu velu!» — «Cavadduzzu, ci dissi lu picciuottu a lu cavaddu, sienti chi vo' la Riggina? jiriccillu a pigghiari.» Partieru e truvaru li palummi di lu ruviettu: — «Palummeddi miei, ci dissi lu picciuottu, sapiti unni si trova lu velu di la Riggina?» «Ccà;» e ci lu dettiru.

Ma la Riggina nun era ancora cuntenti; vosi purtata la cullana. Lu picciuottu s'armau di santa pacienza, e partíu cu lu cavaddu a pigghialla; li furmiculi l'ajutaru e ci la dettiru. La Riggina, comu lu vitti turnari, ci dissi: — «Ora ca m'hai purtatu tutti cosi, pi tia c'è 'na carcàra di fuocu pi tri notti e tri jorna.» Sintiennu chistu, lu picciuottu si ni iju cianciennu 'nta lu cavaddu e ci cuntau lu fattu. — «'Un ti scantari, ci arrispusi. Sienti, mettiti a cavaddu di mia e fammi fari 'na cursa; cuogghi tutti li vavi, ca fazzu iu e ti li strichi; poi, ti jetti 'ntra la carcàra, e vidi ca niscirai ciù beddu di prima. Lu picciuottu fici accussì. Comu lu Re lu vitti 'sciri: ci spijau: — «Comu hai fattu?» — «Comu haju fattu? mi stricai di saimi!» La Riggina ci dissi: — «Re, pirchì 'un lu fai tu?» Lu Re si lassau pirsuadiri, e vampuliau comu la pagghia. La Riggina arrimasta sula, senza ca io vi lu dicissi, v'immagginati chiddu ca fici: si spusau a lu picciuottu pri ristari felici e cuntenti; ma senza sapiri darivi nenti.

Noto.


Text viewBook