Folk Tale

Don Giuseppi Piru

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU545B
LanguageSicilian
OriginItaly

'Na vota cc'eranu tri frati, e avievanu un pedi di piru; e campavanu cu li soi pira. Un jornu un frati di chisti iju a cuògghiri sti pira e li vitti cuoti: — «Oh! fratuzzi miei! e cuomu faciemu ca tutti li pira nni li cugghieru?» Hannu pigghiatu, e lu cchiù granni si iju a ristari 'nta lu jardinu pi guardari la nuotti stu piedi di piru. La notti lu picciuottu s'addurmiscíu; vieni lu 'nnumani lu frati mizzanu: — «E chi facisti, frati mieu? a suonnu ti jinchisti? 'Un vidi comu li pira su' cuoti tutti? Stanuotti mi cci arriestu jeu.» La notti si cci arristau lu frati mizzanu. Lu 'nnumani cci va lu frati cchiù nicu: vidi lu riestu di li pira cuoti, dici: — «E tu si' chiddu ch'avivi a fari la bella guardia? Vattienni, ca stanuotti mi cci arriestu jeu: vidiemu si a mia mi la puonnu fari 'nta l'uocchi.» La nuotti lu frati nicu si misi a sunari e a 'bballari sutta ddu piedi di piru; 'nta mientri ch'iddu 'un sunava cchiù, 'na vurpi cridennu ca lu picciuottu s'avia addurmisciutu, niesci e va acchiana supra lu piedi di piru e si cugghíu lu restu di li pira. Comu idda stava scinniennu, lu picciuottu pronti, la punta cu la scupietta e si misi pi sparàricci. La vurpi cci dissi: — «Nun mi sparari, Do Giuseppi; ca ti fazzu chiamari Do Giuseppi Piru, e ti fazzu pigghiari a la figghia di lu Re.» Do Giuseppi cci dissi: — «E unni t'hê vidiri cchiù jeu? Lu Re chi ti vidi a tia? C'un càuciu chi ti duna, 'un ti fa cumpariri cchiù.» Lu Do Giuseppi Piru pi 'na cierta piatà, la lassau jiri. La vurpi si nni iju 'nt'ôn voscu, e iju a chiamari tanta ciorta di caccia: cunigghia, liepri, quagghi; e si li purtò nni lu Re, ca era un spittaculu. — «Signuri Maistà, ccà mi manna Do Giuseppi Piru; s'havi a pigghiàri sta caccia.» Si vôta lu Re: — «Senti, vurpuzza, jeu la caccia mi la pigghiu; ma jeu a stu Do Giuseppi Piru nun l'haju 'ntisu ammuntuari mai.» La vurpi cci lassò la caccia, e satò nni Do Giuseppi: — «Zittu, Do Giuseppi, ca la prima la fici: jivi nni lu Re, e cci purtai la prima caccia; e iddu si la pigghiau.»

Passannu 'na simana, la vurpi va nna lu vuoscu, chiama li miegghiu armali: cunigghia, liepri, aciddazzi, e cci dici ca li vulía purtari nni lu Re. L'armali cci jeru, e la vurpi li purtau arrieri nni lu Re: — «Signuri Maistà, mi manna Do Giuseppi Piru, e cci manna sta caccia.» — Cci dici lu Re: — «Figghia mia, jeu chi sacciu cu' è stu Do Giuseppi Piru; cc'è paura ca iddu ti manna a 'n'àutra banna! Sai ch'ha' a fari: fàllu vèniri ccà a stu Do Giuseppi Piru, quantu jeu lu canusciu.» La vurpi cci vosi lassari la caccia, e cci dissi: — «Jeu nun sgarrai, ca lu patruni mi mannò ccà; e pi tali signali, mi dissi ca voli a la Rigginedda pi mugghieri.»

Giuvannuzza turnò nni Do Giuseppi Piru, e cci dissi: — «Zittu, ca buoni vannu li cuosi; cu' n'àutra vuota chi tuornu nni lu Re, lu partitu è cumminatu.» Dici Do Giuseppi: — «Jeu tannu cci criju, quannu sugnu cu mè mugghieri.»

Giuvannuzza si nni iju nni 'na Mammadràa; dici: — «Cummari,cummari, nni l'aviemu a spàrtiri l'uoru cu l'uoru e l'argientu cu l'argientu?» — «Gnursì, cci dici la Mammadràa a Giuvannuzza: jiti a pricurari lu tùmminu e spartiemu l'uoru cu l'uoru e l'argientu cu l'argientu.» La Giuvannuzza iju nni lu Re e nun cci iju a diri: — «La Mammadràa vuoli 'mpristatu lu tùmminu;» cci iju a diri: — «Do Giuseppi Piru vuoli 'mpristatu 'antìcchia lu tùmminu quantu sparti l'uoru cu l'uoru e l'argientu cu l'argientu.» — «E cuomu, dici lu Re, stu Do Giuseppi Piru havi sti gran ricchizzi? 'Unca cchiù riccu è di mia?» E cci detti lu tùmminu. Cuomu arristau sulu cu sò figghia, discurriennu discurriennu cci dissi: — «'Unca veru è ca sto Do Giuseppi Piru è riccuni, ca sparti l'uoru cu l'uoru e l'argientu cu l'argientu....» Giuvannuzza porta la tùmminu a la Mammadràa, e comu java misurannu, si java ammucciannu uoru e argientu. Comu finisci, va nni Do Giuseppi Piru e lu iju a vèstiri di robbi tutti nuovi, àbbiti, un ruoggiu di domanti, cinturetti, l'anieddu pi la zita, e tutti li cosi di quannu unu s'havi a jiri a 'ppuntari pi lu matrimoniu. — «Talè, Do Giuseppi, cci dici idda, ora jeu mi nni vaju avanti; tu vai nni lu Re, e ti va' a pigghi a la zita, e vi nni jiti a la Crèsia.» Do Giuseppi iju nni lu Re; si pigghiò a la zita, e si nni jeru a la Crèsia. Comu spidderu di maritarisi, la Rigginedda si misi 'n carrozza e lu zitu si misi a cavaddu. Giuvannuzza fici attu a Do Giuseppi Piru; e cci dissi: — «Jeu caminu avanti; tu appriessu di mia; e li carrozzi e la cavallaria appriessu.»

Si mièttinu a caminari, e scuontranu 'na massaria di piecuri, ca era di la Mammadràa. Lu picciuttieddu chi guardava li piecuri cuomu vitti 'ncugnari a Giuvannuzza cci tirau 'na pietra. Idda, Giuvannuzza, si misi a chianciri. — «Ah! Uora t'hê fari ammazzari,» cci dici a lu picciuttieddu. La vidi sta cavallaria? Ora t'hê fari ammazzari!» Lu picciuttieddu, scantatu, cci dissi: — «Si tu nun mi fa' fari nienti, io nun ti nni tiru cchiù pietri.» Giuvannuzza si vutau e cci arrispusi: — «'Nca si tu 'un vô' essiri ammazzatu, comu passa lu Re e ti spija, di cu' è sta massaria di piecuri, tu cci ha' a diri: — «Di Do Giuseppi Piru,» ca Do Giuseppi Piru è sò jènnaru e ti duna lu premiu.» Passa la cavallaria, e cci dici lu Re a lu picciuttieddu: — «A tia, di cu' è sta massaria di piecuri?» Lu picciuttieddu prontu: — «È di Do Giuseppi Piru.» Pigghia lu Re e cci detti dinari.

Giuvannuzza java quantu un deci passi avanti di Do Giuseppi; e Do Giuseppi 'un facia àutru chi dìricci 'n sutta vuci: — «Unni mi sta' purtannu, Giuvannuzza? Jeu chi haju tierri, ca tu mi fa' accrìdiri riccu? Unni jamu?» — E Giuvannuzza cci dicía: — «Zìttuti, Do Giuseppi, e lassa fari a mia.» E caminavanu e caminavanu. Giuvannuzza scuontra 'n'àutra massaria di vistioli, cu lu vistiamàru. Dduocu succiessi la stissa cosa di lu picciutteddu: la pitrata; e l'amminàzzitu di Giuvannuzza. Passau lu Re: — «Vistiamàru, di cu' è sta massaria di vistiami?» — «Di Do Giuseppi Piru.» E lu Re alluccutu di li ricchizzi di sò jènnaru, cci dietti 'na munita d'uoru a lu vistiamàru.

Do Giuseppi pi 'na parti cci piacía; ma pi 'n'àutra parti era cunfusu e nun sapía comu cci avía a rinièsciri. Quannu Giuvannuzza si vutava, iddu cci dicia: — «Unni nni puorti, Giuvannuzza? Tu mi sta' arruinannu.» E Giuvannuzza comu lu cuntu 'un fossi lu suo, tirava avanti. E scuontra 'n'àutra massaria di cavaddi e di jimienti. Lu picciuttieddu chi guardava, cci tirau 'na pitrudda; idda lu fici scantari, e lu guardianieddu cci dissi a lu Re, quannu lu Re cci spijau, ca dda massaria era di Do Giuseppi Piru.

Caminannu ancora, scuntraru un puzzu, e la Mammadràa era assittata nna lu puzzu. Giuvannuzza si misi a curriri tutta spavintata pi mariulìggiu: — «Cummari cummari, tajàti cu' sta' viniennu? Uora sta cavallaria nn'ammazzanu. Nn'ammucciamu 'nta lu puzzu?» — «Gnursì, cummari!» cci dici la Mammadràa spavintata. — «Vi cci jettu a vui prima?» cci dici Giuvannuzza. — «Gnursì, cummari!» E Giuvannuzza sdirrubba la Mammadràa 'nta lu puzzu; e acchiana susu nna lu palazzu di la Mammadràa. Do Giuseppi Piru iju appriessu a Giuvannuzza, cu sò mugghieri, sò soggiru e tutta la cavallaria. Giuvannuzza li purtava a firriari tutti l'appartati, ammustrànnucci li ricchizzi. Do Giuseppi Piru prïatu ca avia truvatu la sò sorti; e lu Re cchiù prïatu d'iddu ca sò figghia s'avia misu 'nta fasci d'uoru. Cci fuoru 'na puocu di juorna di fiesta; e poi lu Re cuntintuni si nni turnau a lu sò paisi, e sò figghia cu sò jènnaru arristaru.

'Na jurnata Giuvannuzza affacciò a lu finistruni; e Do Guseppi Piru cu sò mugghieri acchianò a l'àstracu. Pigghia Do Giuseppi Piru 'antìcchia di pruvulazzieddu di l'àstracu e cci lu jittò 'n tiesta a Giuvannuzza. Giuvannuzza jisau l'uocchi: — «Chi è chistu, lu beni chi ti fici, schifiusu! cci dici a Do Giuseppi. Vidi ca parru!» La mugghieri cci dici a lu maritu: — «Chi havi Giuvannuzza ca parra accussì?» — «Nienti, cci dici sò maritu, cci jettu 'antìcchia di pruvulazzieddu, e idda si siddía.» Do Giuseppi nni pigghia 'n'àutra antìcchia e cci la jetta 'n tiesta a Giuvannuzza. Giuvannuzza si vuota arrabbiata: — «Peppi, vidi ca parru! e dicu ca eri patruni d'un piru!» Do Giuseppi si scantau; ca Giuvannuzza cci cuntava lu tuttu a sò mugghieri; pigghia 'na grasta e cci la jetta 'n testa a Giuvannuzza; e si la livò di 'mmienzu. Accussì, lu 'ngratuni e chi era, ammazzau a chidda chi cci avía fattu tantu bieni; ma cu tuttu chistu si gudíu tutti li beni cu sò mugghieri.

E cu' l'ha dittu e cu' l'ha fattu diri

Di mala morti non pozza muriri.

Capaci.


Text viewBook