Iedul si lupul

Un ied ce se intorcea singur-singurel, fara nici o aparare, de pe o pasune, a inceput, la un moment dat, sa fie urmarit de un lup.

Dandu-si seama ca nu are nici o scapare, micutul s-a intors, plin de curaj, cu fata catre infometata jivina si i-a spus, "Stiu bine, prietene lup, ca voi sfarsi intre coltii tai ascutiti, dar, inainte de a muri, vreau sa-ti cer o mica favoare. Vreau sa ma bucur de ultimele clipe de viata, asa ca, te rog, canta-mi ceva astfel incat sa pot dansa."

Lupul a fost de acord cu aceasta ultima dorinta a iedului, asa ca s-a pornit sa-i cante din fluier, iedul dansand vioi in ritmurile cantecului, dar niste caini au auzit harmalaia si si-au facut de indata aparitia, pornind sa fugareasca fiara salbatica.

Lupul a mai apucat sa-i zica iedului, " Primesc ceea ce merit! Nu sunt decat un macelar, asa ca n-ar fi trebuit sa-ti cant din fluier pentru a te multumi."

Morala 1: In timpuri de restriste, istetimea te poate scoate din necaz.

Morala 2: Pentru a-ti scapa pielea trebuie sa fii mai istet decat dusmanul tau.