Folk Tale

La 'Mperatrici Trebisonna

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
ATU566,580*
LanguageSicilian
OriginItaly

Cc'era 'na vôta un marinaru; era maritatu, e senza figghi. Stu maritu e sta mugghieri niscevanu foddi p'aviri un picciriddu o 'na picciridda. Tantu prigaru, ca la mugghieri di lu marinaru niscíu gràvita; e fici un beddu figghiu masculu. Comu cci nascíu stu picciriddu, cci vutò la rota, ca lu poviru patri 'un putía pigghiari cchiù un pisciteddu, e 'un puteva dari a manciari a la famigghia. Peppi (ca a lu picciriddu cci misiru Peppi) era fattu beddu grannuzzu; 'na vota cci dissi sò patri: — «Figghiu mio, io nun haju cchiù chi fari; io nun pozzu mantèniri cchiù la casa; sai ch'haju pinsatu? nui nni jamu a lu voscu di la Tardèna, e ddà facemu ligna.»

Si parteru lu patri e lu figghiu. Arrivati ca fôru a lu voscu, accuminzaru a tagghiari ligna; quantu sentinu 'na vuci: — «Ah! birbanti birbanti! chi stati facennu? mi stati pigghiannu tutti li ligna di lu mè voscu!» Iddu, mischinu, lu poviru marinaru, talía e vidi 'na bedda signura; cci dissi: — «Signura, nn'havi a pirdunari. Eramu morti di fami; haju vinutu io e mè figghiu pi fari 'na pocu di lignicedda.» — «'Unca senti ch'ha' a fari: cci arrispunni la signura: lassami a tò figghiu, ca io ti dugnu un sacchiteddu di dinari; e ti nni vai.»

Lu patri si misi a chianciri, ma poi si cuntintau; si pigghia li dinari, e cci lassò a sò figghiu e si nni iju.

Comu si nni iju, si vôta la signura: — «Tu comu ti chiami?» — «Peppi.» — «'Unca, Peppi, trasi ccà 'nta stu palazzu cu mia.» Comu tràsinu, idda spirisci. Iddu comu trasi, tutti li genti di la Curti cci mèntinu a diri: — «A pedi di Sò Maistà! — Sò Maistà chi cumanna!» E Peppi si vutava, e 'un si lu putía figurari ca parravanu cu iddu.

Poi trasíu 'nta 'na cammara, ca cc'era 'na gran tavula cunzata, e Peppi s'appi a'ssittari a manciari; poi quannu finíu: — «Sò Maistà (cci dicinu) voli àutru? — Voli fumari?» Si vôta Peppi: — «Sì, vogghiu fumari.» E cci dettiru a fumari. La sira poi fu purtatu nni la cammara di la 'Mperatrici Trebisonna.

Quannu avia passatu un annu, a Peppi cci vinni lu sfilu di vìdiri a sò patri e a sò matri. 'Na jurnata cci dissi a la 'Mperatrici: — «'Mperatrici, io vurria jiri a vidiri a mè patri e a mè matri; jirimi a fari un viaggeddu e poi turnari....» — «Sì, Peppi: ma âmu a fari un pattu, io ti fazzu pàrtiri, ma cchiù d'un annu 'un ha' a mancari: si tu scancelli un jornu, guai su' li toi!» Cci duna un aneddu e cci dici: — «Si tu si' fidili, st'aneddu ti lu trovi nna tutti li to' circustanzi.»

Peppi parti, e si nni va drittu tiratu a la casa di sò patri. Comu va, 'un trova cchiù la casa, e spija. A li vuci a li vuci cci dissinu: — «Cui? ddu marinaru chi stava ddocu? Chistu è addivintatu riccu, un principuni; havi un palazzu!...»

Peppi s'ha fattu 'nsignari lu palazzu e si nn'ha jutu nni sò patri. Affaccia lu cammareri, e iddu cci dici: — «Cci diciti a lu Principi (ca già lu marinaru avia addivintatu Principi. Li dinari!...) cci diciti a lu Principi ca cc'è un signuri chi cci voli parrari.» Lu Principi lu fici tràsiri; iddu comu trasíu 'un si cci detti a canusciri ch'era sò figghiu; e fincíu ca cci java pi nigoziu. Discurrennu discurrennu, Peppi cci spijau s'iddu avia figghi. Iddu cci dissi: — «Io l'avia un figghiu tantu disiddiratu; lu vosi la 'Mperatrici Trebisonna, e cci l'appi a lassari, e chistu è figghiu chi io nun lu vitti cchiù nè mortu nè vivu.... Poviru figghiuzzu mio!!» Peppi allura cci dissi. — «Ma si l'avissivu a vidiri lu canuscissivu a vostru figghiu?» — «Io lu canuscissi, ma ora havi a essiri granni,... chi sacciu....» Iddu si vutau: — «'Unca io sugnu vostru figghiu!» Lu patri sintennu ca iddu era sò figghiu, si l'abbrazzau e cci dissi: — «Figghiu mio, ora tu 'un ti nn'ha' a jiri cchiù, dunni mia. Io sugnu tantu riccu, ca li ricchizzi 'un haju a cu' lassalli; li me' ricchizzi sunnu toi.» — «Chi cc'entra, patri mio! cci dici Peppi. Io sugnu 'Mperaturi; a mia la 'Mperatrici mi detti tempu un annu ed hê turnari; si io cci scancellu un jornu, guai su' li mei! Anzi io ora partu, ca prima m'hê fari un viaggeddu.» S'allicinziau cu sò patri, e Peppi partiu. Arriva nn'ôn regnu unni si tineva 'na giostra, pirchì lu Re avia a maritari a sò figghia e cci avia a dari a lu cavaleri cchiù valurusu. Comu arriva Peppi: iddu chi avia l'aneddu di lu cumannu: si arma di tuttu puntu, si metti a cavaddu, e trasi 'nta la giostra; e cummattennu cummattennu era lu cchiù valenti di li cavaleri. Ma 'na cosa curiusa, ca comu vincía, scappava e si nni java. Vinci la prima vota, vinci la secunna; lu Re comu vitti ca stu cavaleri fuija, s'arrabbiau; e duna ordini ca «si veni arreri, arristatilu quantu viju cu' è stu cavaleri ca vinci e si nni va.»

A la terza, ca si misi pi scappari, l'arristaru; e lu purtaru davanti di Sò Maistà. Lu Re cci dissi: — «Sti cosi nun si fannu: vinciri e scappari! Pirchì 'un vèniri nni mia e dumannarimi la figghia?» Si vôta iddu: — «Maistà, io a vostra figghia m'hê pigghiari? Vostra figghia mancu li scarpi cci pò stujari a mè mugghieri. «Lu Re sintennu sta cosa: — «Subbitu mittitilu carzaratu a stu gran prisuntusu! — E tu o 'n tempu tri jorna veni sta tò mugghieri ccà, o io ti mannu a la morti!...»

Peppi comu si vitti 'nta li càrzari, cumanna l'aneddu: e lu cumanna ch'avissi vinutu la 'Mperatrici cu tutta la Curti a prisintàrisi a lu Re.

Passa lu primu jornu, passa lu secunnu jornu, accumenza lu terzu, e 'un accumpareva nuddu. Quannu era lu puntu ca iddu già avia a jiri a la morti, quantu sentinu un scrùsciu, n'esercitu di carrozzi, di surdati, di sirvitù: — «Cu' veni! cu' veni!» Si vôta Peppi: — «Veni mè mugghieri!» — Vidinu cumpàriri 'na gran carrozza, e cci parsi a lu Re ca era la carrozza di la 'Mperatrici. Ma chi!! ca la carrozza 'un cumparía, e chiddi eranu carrozzi di criati e di cavaleri.... Ogni carrozza chi passava, cci spiava lu Re a Peppi: — «È chista la carrozza di tò mugghieri?» — «Chi chista e chista!...» All'urtimu spunta la carrozza di la 'Mperatrici Trebisonna. Lu Re e tutta la Curti comu vittiru dda carrozza arristaru tutti comu li locchi. Comu acchiana la 'Mperatrici, cchiù suprajura d'iddu, iddu cci addumannò scusa. La 'Mperatrici cci addumannò scusa pi parti di sò maritu: e s'addimannaru scusa di 'na parti e l'àutra. Idda poi pigghiò a Peppi, e si lu purtò.

Arrivannu 'nta 'na chianura aperta spiriscinu carrozzi, spirisci 'Mperatrici, e Peppi arresta sulu sulu comu un cani. Mischinu comu si vitti sulu: — «E comu fazzu!» chiama l'aneddu, ma l'aneddu 'un cci currispunnia; mentri era 'nta sta firnicia vidi a tri chi si sciarriavanu tutti tri; iddu cci 'ncugna. — «Chi aviti ca vi sciarriati?!» — «Signuri: avemu 'na quistioni pi li manu: asciamu sti tri cosi; e nni stamu sciarriannu cu' si l'havi a pigghiari.» — «Ma chi sunnu sti tri cosi?» — «Avemu 'na vurza ca si sdivaca, ed è sempri china di dinari; avemu un paru di stivali, chi currinu comu curri lu ventu; avemu un capputteddu ca comu unu si lu metti, vidi e un è vistu. Chiddu voli lu cappottu, chiddu voli li stivali, io vogghiu la vurza, e 'un nni putemu accurdari.» — «Ora bonu, cci dici Peppi: datili 'mmanu a mia sti cosi; io li provu e poi v'accurdati.» Cci hannu datu tutti tri cosi; pigghia la vurza, cchiù chi la sdivacava cchiù china era; poi si misi li stivali, poi lu capputteddu; comu si misi lu capputteddu: — «Ora va: mi viditi?» — «No.» — «E mancu mi viditi cchiù.» E spiríu.

Arriva a lu palazzu di la 'Mperatrici; comu arriva ddà, 'na rufuliata di ventu, vuh! e rumpi tutti li cristalli. Trasi, e si nni va sutta lu lettu di la 'Mperatrici: mentri la 'Mperatrici era curcata, iddu cci tuppuliava lu lettu. — «Olà olà! latri latri!» gridava idda. Currevanu li dami di Curti e 'un vidianu a nuddu. Si nni javanu; la stissa cosa; quannu cci parsi a idda, la 'Mperatrici Trebisonna si vôta e dici: — «Ora va, Peppi, nesci di ddocu sutta.» Iddu nesci; e la 'Mperatrici cci dici: — «Birbanti, lu vidi chi mi facisti! Io t'avia dittu ca avivi a stari un annu, e tu stasti tantu tempu! Ora va, io t'haju pirdunatu. Ora semu maritu e mugghieri e nni gudemu la santa paci.»

Iddi arristaru filici e cuntenti,

Nui semu ccà, e nni munnamu li denti.

Palermo.


Text viewBook