Folk Tale

La Jimmuruta

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

.

Una vota cc'era e cc'era un Re, ed avia tri figghi fimmini, robba di maritari: li dui cchiù granni, ca eranu beddi affazzunati, si maritaru allura; la nica avía lu jimmu e non la vulianu nè data nè vinnuta. 'Nfini, la vosi lu cucchieri ed idda cci dissi di sì: — «'Nca ch'hê fari! dici; li me' soru sì, ed eu no?» — «Ma, figghia, cali di gradu!» dici lu Re. — «'Nca, Maistà, a cu' m'hê pigghiari si nuddu mi voli?» E ficiru lu zitàggiu e s'ha pigghiatu a lu cucchieri. Ma li so' soru la vulianu sempri mali, la disprizzavanu, e cci dicianu tanti paroli 'mproprii, pirchì ca era jimmuruta e s'avia pigghiatu a lu cucchieri: percui idda chiancía e stava malancunusa. 'Nta stu mentri passanu tri fati: — «Chi hai, Richetta, ca stai 'ccussì affritta?» — «E ch'hê ad aviri! li me' soru mi disprezzanu, nun mi vonnu a lu latu, e dicinu ca la curuna l'hannu ad aviri iddi, ed eu pirchì sugnu jimmuruta haju a sirviri di spassu ad iddi.» — «E bonu, dicinu li fati; te' sta nucidda, te' sta castagna, te' sta nuci, ti sirvirannu a li to' bisogni;» e si nni jeru pri li fatti so' a girari lu munnu. Vinni e vinni lu tempu ca lu patri era vecchiu: — «Eu ora, dici, sugnu vecchiu, mi vogghiu spugghiari di la mè curuna, e cci passu lu Cuvernu 'mmanu di unu di li me' jènniri. — Olà, sintiti ccà, figghi mei; cu' mi riccàma 'na cuttina d'oru la megghiu, eu cci dugnu la mè curuna.» Ddocu li du' soru fôru tutti alligrizza. — «Oh, bona! ora la curuna è la nostra!» E la puvira jimmuruta si cugghía tutta dicennu: — «Ed eu quali versu haju ad arraccamariccilla?» Li soru accattavanu oru, argentu, drappi di sita, ca non putianu cchiù; Richetta chiama lu criatu e lu manna a'bbanniari sutta li finistruna di li so' soru: Cu' havi còculi e linazza, ca cci arraccamu la cuttina a lu Re?— «Ah, ssa tartuca! dicinu iddi scaccaniannu: è certu ca la curuna è di nui!»

Vinni lu jornu di prisintari a lu Re la cuttina: chi fa Richetta? scàccia la nucidda, e subbitu si cci appronta 'na cuttina maravigghiusa, cu riccamu e oru e perni e petri priziusi ca nun s'avianu vistu mai.— «Oh ch'è bella! Oh ch'è bella! dici lu Re; 'na cosa simuli nun si trova a lu munnu! Certu vujàtri dui aviti persu la causa.» Ma pri la curuna lu Re cci misi lu bìnculu; possibili dariccilla a una jimmuruta? E chi fa?— «Pri dari la curuna (dici), eu vogghiu fatta 'n'àutra cosa: vogghiu nutricatu un cagnulinu, beddu, finu, picculu, lu cchiù megghiu chi cci sia.» Cunsiddirati a li soru chi putianu fari! — «Sta vota la curuna è 'nfallibili nostra.» e si misiru a nutricari du' cagnulini ch'eranu veri graziusi.

Passa e passa lu servu di la jimmuruta: — «Ah, cu' havi tozza duri, ca la mè signura havi a nutricari lu cagnulinu a lu Re?» — «Oh, dicinu, lu fattu di la cuttina avemu! Dàmucci nui puru tozza duri.» — «No.» — «Sì.» — «No.» Tant'è nun si nni fici nenti, e vinni lu tempu di purtari lu cagnulinu a lu Re. La tartuca si parti ammugghiatedda; comu junci a menza scala scàccia la castagna, e nni spunta un cagnulinu tantu beddu e finu ca a l'àutri cci capía 'nta la panza. — «Oh chi cosa rara! dici lu Re; comu facisti a nutricallu accussì?» — «L'haju nutricatu ca lu sapi Diu; nè 'n celu nè 'n terra, chiusu iddu e chiusa eu.» Ddocu lu Re dici: — «Eu ti la darria la curuna; ma nun la dugnu ca mi manca 'n'àutra prova: sapiti a cui la dugnu? a cu' mi veni cchiù ben vistuta ed è cchiù bella giuvina.» A stu puntu la cosa era chiara, e li soru stavanu cuntintuni; iddi stavanu cu' li mazzi 'ncasciati. Ma lu cucchieri si dava l'arma a la dispirazioni e dicia: — «Ah! sta vota cci l'appizzu la curuna, ca mè mugghieri l'ha vinciutu du' voti!»

Junci l'ura e lu tempu di jìrisi a prisintari a lu Re. Affaccia la tartuca cu tanto di jimmu: — «Pigghiati la megghiu carrozza ca vegnu;» scàccia la nuci, e 'nta un dittu e un fattu addiventa la dia Vènari 'n pirsuna, vistuta la cchiù ricca e la cchiù galanti chi mai, ca d'unni passava strallucìa la strata comu si passassi lu Suli. Chi vi vogghiu diri! lu Re, li so' soru e tutti arristaru cu tantu di nasu e mancu sapìanu spigari 'na palora e gràpiri la vucca. E Richetta triunfanti e ridennu cci dici: — «Ah! 'nca vui veru cridìvu ca eu era jimmuruta? La curuna è la mia!» — «Hai ragiuni, te' la curuna (dici lu Re); nun cc'è chi diri: a vu' dui, figghioli, non haju chi vi fari, ca lu Regnu e lu Cuvernu è di Richetta.»

Richetta e sò maritu, Re e Riggina 'ncurunati,

Arristaru filici e cuntenti,

E nui ccà chi nni munnamu li denti.

Borgetto.


Text viewBook