Folk Tale

L'aneddu d'Ancèlica

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

Una vota si cunta e s'arriccunta a lor Signuri, ca cc'era e cc'era 'na donna, ca si chiamava Ancèlica, e chista avía un aneddu 'nfatatu, chi pri forza di fataciumi nun avía lu paru.

St'aneddu l'avianu furmatu setti diavuli, e avía setti virtù, pri giusta ragiuni. Li diavuli, unu fu Farfaricchiu, l'àutru Maumettu, l'àutru Malacarni, e sunnu tri; l'àutru Sgranfugninu, e su' quattru; l'àutru Cicirittu, l'àutru Cudatorta, e l'àutru Bezzaù... no, menti pri mia, Bezzabbù; e fannu setti. Aviti a sapiri ca Bezzabbù era lu 'n-càpita; perciò iddu cci dissi a la suciità di li diavuli:— «Sintiti, cumpagni mei, haju fattu 'na pinzata. Havi 'na pocu di tempu ca, o sunnu li pridicatura, o è la mala furtuna, o è la picca abilità di nui, lu certu si è ca a lu 'Nfernu nun cci veni cchiù nuddu, a paraguni di chiddi di prima, cu tuttu ca prima ogni tanticchia si pridicava lu Giubbileu. Dunca sintiti chi haju pinzatu; masinnò nun facemu nenti, e avemu a chiujri putía. Armamu 'na specia di riti magica, e v'assicuru ca cu idda pigghiremu assai genti: primu, pigghiamu a li minchiuna, e si sapi: secunnu, a li sperti, pri troppa spirtizza: e poi a tutti chiddi chi 'ntoppanu pri la via.»

Accussì ficiru li diavuli. Hannu fattu un aneddu cu setti virtù, e l'hannu datu a la cchiù vecchia e caiorda Stría chi mai ci pozza essiri, e iddi stissi cci l'hannu misu a lu ijditu. Li setti virtù di l'aneddu sunnu: primu, ca fa pariri beddu a cu' lu porta; secunnu, ca pari picciutteddu; terzu, ca havi un occhiu ca taliannu si tira a l'aggenti cu la calamita; quartu, ca fa un parrari tantu duci, ca 'ncanta; quintu, ca cu' lu porta, vasannu a li genti li abbrucia e cci lassa lu mercu russu 'nta la frunti, e iddi nu nni sentinu nenti; sei, ca cu' lu porta cci suca lu sangu di li vini a cu' cci va appressu, e iddi morinu senza addunarisinni; setti, ca chiddi chi si juncinu cu chidda chi havi l'aneddu nun si nni ponnu scatinari cchiù, pri finu chi idda li fa muriri in piccatu.

Poi, 'n'àutra cosa cci dèttiru li diavuli a la vecchia Stría di Ancèlica: nentimenu cci dèttiru ca idda pò vulari cchiù peju di li fùrmini, e si pò truvari a tutti banni, e 'ntra un parpagghiari d'occhi ha firriatu tuttu lu munnu. 'Nca di sta manera Ancèlica va cugghiennu armi, e li manna a lu 'nfernu. Gèsu! Gèsu! quantu minnitta ch'ha fattu! Eu nun vi li sacciu cuntari; ma si addimannati a li cchiù antichi di mia, vi li dicinu tutti di puntu in puntu. Figghioli mei, stati attenti: lu cuntu di l'aneddu d'Ancèlica nun è favula; Ancèlica è ancora e sempri viva, ed è pri tutti banni, chi carría armi a lu 'nfernu. Pri chissu la misiru 'mmenzu li diavuli.

E cu' l'ha dittu, e cu' l'ha fattu diri

'Ntra li so' granfi nun pozza piriri.

Borgetto.


Text viewBook