Folk Tale

La Bedda di li setti muntagni d'oru

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

'Na vota cc'era e cc'era un mircanti; stu mircanti 'un avia figghi e prigava lu Signuri chi cci avissi mannatu un figghiu. Nesci gràvita sò mugghieri; (tuttu cuntenti ca già sò mugghieri era gràvita) parturisci e fa un beddu figghiu màsculu. Cunsiddirati la cuntintizza di stu patri, ca già avia vinutu lu sò disideriu a fini! Lu cuntu 'un ammetti tempu; comu lu picciriddu criscíu, iddu lu mannò a la scola. A la scola era un capuccìfaru: a cui cci rumpia la testa, a cui cci tirava lu calamaru, a cu' dava, a cu' prummittía. Lu poviru Litturi 'un putennu cchiù arrèggiri cu stu scularu, cci dissi a sò patri: — «Ora livamu sta cosa, purtativillu a la casa, ca io nun lu vogghiu cchiù a la scola.» A la casa cchiù di cchiù facía diavularìi stu figghiu. Poviru patri e matri pinsaru di mittillu pi educannu 'nta un Cummentu. Ma chi! Comu trasi, sciarra cu chistu, sciarra cu chiddu, finíu ca lu Patri Mastru lu mannò fora. Poviru patri 'un cci putía cummattiri; zoccu vidía stu picciottu tuccava, zoccu vidía rumpía. — «Mittemulu 'nt'ôn siminariu.» E pinsaru di mittillu 'nt'ôn siminariu. 'Nta stu siminariu fici lu restu; a unu cci rumpiu la testa, a unu lu sgranfugnau, a n'àutru cci detti lignati: cosi d' 'un si cridiri. 'Na jurnata nni fici una vera grossa; chi sàcciu.... vastuniau a lu Prefettu.... Scantànnusi, attacca 'na pocu di linzola e si calòma di 'na finestra; scappa e si nni va. Va a la casa di sò patri: — «Arreri ccà si'?» cci dici sò patri. Vattinni ca io nun ti vogghiu cchiù!» E nni lu mannau tunnu di palla. Comu sò patri cci fici sta parti, stu picciottu va e si va a fari surdatu; quarchi granuzzu l'avia; quannu cci tuccava la guardia, vagnava li manu a unu di li so' quartigghi, e guardia 'un ni facía. Cci fineru li picciuli, e appi a 'bbuzzari a fari la guardia. La guardia cci tuccò a lu Casteddu; a la notti, stetti quantu menz'ura e vitti ca nun si la passava. Metti lu ficìli tisu tisu, si leva lu bunettu e cci lu metti supra la bainetta; si leva lu cappottu e lu cafudda supra lu ficìli, e accussì pigghiò lu fujutu.

Lassamu a iddu e pigghiamu a l'àutri surdati. Comu li surdati vidinu ca la sintinella 'un si muvia e mancu diceva Artu ch'è là! cci 'ncugnàru e vìttiru ca cc'era lu ficìli, lu bunettu e lu cappottu senza nuddu.

Lassamu a iddi e pigghiamu a Don Giuseppi. (Mi pari ca lu dissi ca stu picciottu si chiamava Pippinu; ora ch'era cchiù granni, si chiamava Don Giuseppi.) Don Giuseppi sfirrò pi li campagni; canina chi ti canina, si 'nvuscò 'mmenzu li vòscura, mortu di lu pitittu chi era, e sfasulatu ca si cci attruvava, si jetta pi vìdiri unni si putia avvinturari. Taliannu taliannu vidi un palazzu, ca era tuttu un pezzu d'oru. Va pi 'ncugnari e trova 'na crapa attaccata davanzi lu purtuni. Si fici tantu di cori: 'ncugna, pi pigghiarisilla e ammazzalla. La crapa comu si vidi affirrata cci dissi: — «'Un m'ammazzari, ca io sugnu carni vattiata e crisimata comu tia.» Stunò iddu quannu 'ntisi parrari a sta crapa, e 'na cosa ca si scantò. Dici: — «E tu comu si' ccà?» — «Comu sugnu ccà? Pi ora nun ti lu pozzu diri; ma sa' ch'ha' a fari? acchiana susu, cc'è 'na tavula cunzata, mancia, e poi scinni ccà, ca nni parramu.» Acchiana iddu, e vidi 'na bella tavula cunzata; s'assetta comu un principi e si misi a manciari p'un misi. Quannu si vitti tipu tipu scinníu a truvari la crapa. La crapa cci dici: — «Io sugnu ccà 'ncantata, e di ccà nun mi pozzu moviri. Io era figghia di Re, e tutti mi chiamavanu «La Bedda di li setti muntagni d'oru.» — «E chi cci voli pi tu libbiràriti?» cci dici Don Giuseppi. — «Chi cci voli? cci voli un omu curaggiusu.» — «E s'è pi curaggiu, cci dici Don Giuseppi, stu bustu nn'havi; parra.» — «'Nca tu ha' a 'cchianari susu; ti firrii pi li càmmari e trovi un lettu cunsatu, magnificu. Tu 'un ha a fari àutru: ti spogghi e ti curchi 'nta stu lettu. Comu tu stai p'addurmiscìriti, quantu ti vidi cumpàriri tri Rignanti, tutti vistuti un pezzo d'oru. Iddi t'accumenzanu a diri: «E comu avisti l'ardiri d'acchianari a stu palazzu e curcàriti 'nta stu lettu?» Tu 'un ha' a pipitari. «Parra, senti — ti dici, n'àutru: — cui ti cci mannò ccà? comu ti chiami?» Tu 'un ha' parrari, masinnò arresti 'ncantatu comu sugnu 'ncantata io. Iddi vidennu ca tu nun parri, t'amminàzzanu e fannu avvìdiri ca ti vonnu ammazzari; ma su' tutti finzioni; tu nun t'ha' a scantari. Poi ti pigghianu cu lu bonu, e ti portanu 'nt'ôn magasenu chinu d'oru: e tuttu pi fàriti parrari; ma tu chiàntati. E comu ti fannu chissu e ti fannu àutru, tu nun t'ha' a scantari; ca puru chi ti calanu 'nta 'na quadàra d'ògghiu, a tia nun ti fannu nenti, pirchì all'urtimu ti passanu n'unguentu, e tu addiventi megghiu di prima.»

Comu la crapa cci dissi, la notti cci succidíu; li tri Re comu vittiru ca Don Giuseppi 'un vosi parrari, lu calàru 'nta 'na quadàra d'ògghiu vugghienti; ma Don Giuseppi ca sapía unni ccj durmía lu lebbru, cci lassò fari tuttu chiddu chi vòsiru. Iddu fu amminazzatu, iddu fu vugghiutu 'nta l'ògghiu, e poi addivintau cchiù beddu di prima. Va p'arruspigghiàrisi, e si trova 'nta lu lettu beddu friscu comu li rosi.

Menti pi mia. La crapa avía tri belli veli 'nta la facci; comu agghiurnau, Don Giuseppi nun trova cchiù li so' robbi, ma trova un vistitu tuttu arraccamatu d'oru e d'argentu. 'Mmidiatu ca si vitti vistutu, àutru pinseri 'un appi, di scìnniri nna la crapa, e la trova cu la facci di donna, li vrazza e tutta la vita di crapa; e un velu di menu 'nta la facci. Quannu lu vitti, idda cci fici 'na gran festa, 'un putennu cchiù di diri: — «E d'unni mi vinni stu beni? Cu' ti cci mannò ccà a libbirari a mia, caru Don Giuseppi?» Poi cci dissi: — «Va mancia, e poi nni parramu.» Don Giuseppi acchiana, e va a mancia; e poi scinníu arreri. La crapa cci dissi: — «Ora vidi cà stasira t'ha' a jiri a curcari nna lu lettu d'assira. Quantu amminazzi, quantu cosi t'hannu a fari! Grapi l'occhi: 'un parrari. Iddi ti mettinu a li viti; poi ti capulianu; tu nun ti scantari: ca nenti ti fannu.» Don Giuseppi la sira si spogghia e si va a curca. Ttàppiti tutti tri li Re; e ddocu battarìi, amminazzi: — «Comu ti chiami? — Cu' ti fici vèniri?» — «Ma ch'è tostu!» — «Parra!» — Chistu merita di jiri a la morti!» Tutti tri cu' dicía 'na cosa e cu' 'n'àutra. Don Giuseppi li taliava a tutti, occhi 'ntra occhi senza parrari. Quannu lu vittinu duru, subbitu hannu urdinatu di capuliallu, e la capuliaru pezza pezza comu tunnina. Ddoppu capuliatu, cu tantìcchia di unguentu chi cci untaru, iddu addivintau cchiù beddu di prima. Lu scintinu s'arruspìgghia: — «Ah! Signuri vi ringraziu!» e si stinnìcchia, ca si 'ntisi arricriari. Si susi e 'un trova cchiù li robbi di lu jornu avanti; trova un vistitu cilesti tuttu arraccamatu d'oru. Comu si vistíu, primu pinseri nun appi, di scìnniri nni la crapa e va a trova la crapa di la testa sina a mità di vita, donna; li gammi e li pedi tutti di crapa; e c'un sulu velu 'nta la facci. Cunsiddirati la cuntintizza di la crapa a vìdiri a iddu vistutu accussì, e idda già menza donna!

Mentu io. Nna lu primu vistitu cc'era un fazzulettu, puru arraccamatu d'argentu, e Don Giuseppi cci dissi a la crapa: — «Te', chistu sarvatillu tu.» E idda si sarvò stu fazzulettu. La secunna sira cc'era puru 'n'àutru fazzulettu tuttu arraccamatu d'oru. Iddu cci lu pruiju a idda, e idda si lu sarvò.

La cuntintizza d'idda non si pò diri, nè cuntari: 'un stancannu mai di diri: — «Lu Signuri ti cci ha mannatu pi libbirari a mia!» Idda poi cci dissi: — «Stanotti avirrai cosi cchiù peju di l'àutri notti; vidi ca li Re stanotti portanu cu iddi a 'na pocu di criati cu spiti, e t'hannu a 'nfilari comu 'na sosizzedda e poi ti mettinu supra 'na gradìgghia; ma tu 'un ti scantari, ca poi cu un certu 'nguentu ti fannu turnari cchiù beddu di prima; stà attentu a nun parrari.»

Don Giuseppi si nn'acchianau, manciò beddu pulitu, si spugghiò e si iju a curcari. Mentri durmia, quantu cci cumpariscinu sti Rignanti vistuti 'na cosa maravigghiusa, e ddocu cci misiru a fari cosi pi fallu 'ntimuriri, dicènnucci: — «Ora è finuta, la tò vita 'un è cchiù tua.» Unu di li Rignanti si vôta: — «Ma aspetta, prima chi vai a la morti, sùsiti.» Si susíu e la nisceru 'nt'ôn magasenu; ddà truvò comu si fussi tanta terra. — «Pìgghianni un pugnu!» cci dici lu Re. Pigghiò un pugnu di dda terra e 'nta li manu cci addivintò un massu d'oru. — «Ora vidi, cci dici lu Re, tuttu stu magasenu è tuo: basta chi mi dici comu ti chiami e cu' ti dissi d'acchianari ccà susu.» Iddu, tostu, li guardava occhi 'ntra occhi senza parrari. Quannu vittiru accussì, hannu fattu addumari 'na furnàcia di focu; l'hannu fattu pigghiari di quattru pirsuni; li spita ch'eranu pronti; l'hannu 'nfilatu comu 'na sosizzedda e l'hannu fattu mettiri supra ddu focu. All'urtimu l'hannu untatu cu la buttigghiedda d'unguentu: e iddu addivintau beddu friscu cchiù beddu di prima. L'hannu misu 'nta lu lettu e iddu durmíu 'n sonnu 'nchinu. Comu agghiorna e si vidi n'àutru tantu di com'era prima, cci vinni lu cori. Si va pi vèstiri e trova un vistitu tuttu biancu arraccamatu d'oru e petri priziusi 'nta lu menzu, e un fazzulettu biancu, puru arraccamatu; si vesti e scinni; va nni la crapa e trova 'na giuvina bedda ma bedda quantu lu Suli. Comu lu vidi accumpàriri: — «Oh Don Giuseppi! dici, vui aviti statu chiddu chi m'aviti scatinatu di sti catini!» Iddu pigghia lu fazzulettu biancu arraccamatu e cci lu cunsigna. Idda si truvò vistuta di robbi di Rigginedda cu li stissi robbi cu cui si l'avianu arrubbatu li fati di lu palazzu riali. Cci dici iddu: — «Don Giuseppi, 'un cc'è cchiù tempu di perdiri: fujemu!» Lu trasj 'nta 'na cavallarizza, pigghianu dui belli jimenti: prima di pàrtiri si fannu 'na bella pruvista di manciari e di dinari: li jimenti 'nsiddati, acchiana supra li jimenti. Comu si arràssanu pi jirisìnni sentinu 'na gran battariuna: pirituhm! si sdirrubba lu palazzu, si grapi la terra, e spirisci palazzu e tuttu, arristannu 'na chianura netta. Si misiru a caminari, si 'nvuscàru 'nta li vòscura, e nun sapianu cchiù d'unni avianu a pigghiari. Caminannu caminannu si spersiru l'unu di l'àutru. Lu Don Giuseppi capitò 'nta 'na lucanna, e vicinu sta lucanna cc'era 'na chiesa. Trasi e s'alloggia. Cc'era ddà 'na vecchia chi sirvía; e lu Don Giuseppi cci cuntau a chista, una di tuttu. La vecchia fici finta 'un capìri. Lu 'nnumani Don Giuseppi si nni scinni 'nta la chiesa; mentri si sintía 'na Missa, veni la vecchia maàra, cci 'nfila un spinguluni 'n testa, e scappa; lu Don Giuseppi subbitu s'addummiscíu. 'Nta stu mumentu cu' trasi? la Bedda di li setti muntagni d'oru; 'ncugna, e lu trova chi dormi. — «Don Giuseppi! Don Giuseppi!» chi! ca iddu durmía 'n sonnu 'nchinu! Lu trantulía, lu tira! Pigghia idda e cci lassa pi signali un fazzulettu di chiddi chi Don Giuseppi cci avia datu a sarvari! S'arruspìgghia Don Giuseppi e si trova stu fazzulettu: — «Ah! mischina mia! dici: e comu fazzu?! E unni la trovo cchiù?!» Lu 'nnumani comu si la Rigginedda cci avissi dittu: Vattinni a la chiesa.... Va a la chiesa; la vecchia maàra veni cu lu spinguluni; Don Giuseppi abbuccau. Torna la Bedda; 'un putènnulu arruspigghiari, cci lassò l'àutru fazzulettu. 'Nsumma sta storia successi pi tri voti sicutìvi; a lu terzu jornu la Rigginedda partíu e cci lassò 'na littra cu sti furmati paroli: «Caru Don Giuseppi, mentri 'un v'aviti fattu truvari vigilanti, io partu pi lu Regnu di mè patri. Io v'aspettu p'un annu, un misi e un jornu. St'àutru fazzulettu chi vi lassu vi servi a li vostri bisogni.»

Ddoppu un viaggiu longu, junci a lu regnu di sò patri; accumenza la navi a fari 'na sarviata comu quannu vennu li bastimenti di lu Re. Lu Re dumanna cu' è ca vinni; comu senti ch'avia arrivatu sò figghia, corri cu la Riggina a pigghialla. Cunsiddirati la festa ddoppu tanti tempi ca la Rigginedda mancava! Idda cci cunta tuttu lu passatu, ca li fati si l'avianu arrubbatu, ca avia addivintatu crapa, ca pi lu gran curaggiu di Don Giuseppi avia addivintatu arreri fimmina; e tuttu.

Comu lu fattu di sta picciotta si sappi pi tutti li punti di lu munnu, tutti li Riuzzi mannavanu pi matrimonii; ma idda sempri dicía di no; pirchì s'avia cumprumisu cu Don Giuseppi. La matri cci dicía: — «Ma, figghia mia, pirsuàditi ca nuàtri nun putemu campari 'n eternu. Si lu picciottu voli muriri lu vecchiu 'un pò campari.... Oj, dumani, nni chiuj lu punenti e lu Regnu a cu' arresta?». La figghia addumannau tempu e dissi: — «Ora tannu io mi maritu, quannu passa un annu, un misi e un jornu di quannu io vinni.»

Lassamu a iddi e pigghiamu a Don Giuseppi, ca di quannu partíu la sò Bedda di li setti muntagni d'oru 'un appi cchiù arrisettu caminannu di ccà e di ddà. All'annu e vintinovi jorna, viaggiannu sempri, si trova a ripi di mari vicinu la cità unn'era idda; e vidi un piscaturi cu la varcuzza ca java a piscari. Cci 'ncugna e cci dici: — «Bon omu, chi fai?» — «Chi fazzu? vaju a piscu.» — «Aspetta un pocu.» — «'Un pozzu aspittari, ca dumani si marita la figghia di lu Re, e cc'è ordini ca tutti li pisci chi pigghiamu sta jurnata, tutti l'avemu a purtari a Palazzu riali.» — «E mi lu vôi 'nsignari unn'è lu palazzu riali?» — «Sissignura; vassa veni cu mia.» E cci ha 'nsignatu lu Palazzu riali. Don Giuseppi si metti a passiari pi lu chianu e 'un potti vìdiri a nuddu. Lu 'nnumani cu la matinata accumenza arrèri; passiannu tutta la jurnata, ca criju ca si ddu chianu lu tissíu un migghiàru di voti, lu tissíu picca. Jamu a idda. Idda 'un avia risettu mancu, 'un facennu àutru chi jittari l'occhi 'nta lu chianu pi vìdiri si vidía a quarcunu. Iddu era ddà; ma idda 'un si lu figurava ch'era Don Giuseppi. A certu puntu a iddu cci parsi ca idda acchicchiava; chi fa? nesci lu fazzulettu nìuru, e lu sbrogghia. Comu idda si nni adduna: — «Ah! chistu è Don Giuseppi!» Iddu sarva lu fazzulettu nìuru e sbrogghia chiddu cilesti. Idda cchiù di cchiù misi a 'ddumari, dicennu: — «Chistu è Don Giuseppi.» All'ultimu poi, nesci lu fazzulettu biancu tuttu arraccamatu d'oru e petri priziusi. Quannu idda vitti stu fazzulettu dissi: — «'Un cc'è cchiù tempu di perdiri.» Chiama a unu di la Curti e si fa chiamari a stu signuri chi passiava. A iddu cci vinni lu cori. Acchiana e la Bedda di li setti muntagni d'oru cci va a lu 'ncontru. Allura chi si vittiru, s'abbrazzaru: cunsiddirati! Veni la matri e dici: — «Chi è? chi su' sti cosi?» — «Ah! matri mia, chistu è chiddu chi mi libbirò di lu 'ncantisimu.» Accussì si lu purtò 'nta la sò cammara e cci cuntò una di tuttu a sò matri. Lu Riuzzu ch'era ddà prisenti si 'ntisi càdiri li vrazza, pirchì si pirsuasi ca la Bedda di li setti muntagni d'oru attuccava di raggiuni a Don Giuseppi, cà iddu l'avia libbiratu. Tutti li priparativi chi s'avianu fattu pi iddu si canciàru; e sirveru pi Don Giuseppi. Lu Viscuvu era prisenti: e cu lu piaciri di lu Re e di la Riggina e di tutta la Curti riali s'hannu maritatu Don Giuseppi cu la Bedda di li setti muntagni d'oru.

Iddi arristaru filici e cuntenti

E nui semu ccà e nni stricamu li denti.

Palermo.


Text viewBook