trans-6055

Filippeddu

AuthorGiuseppe Pitrè
Book TitleFiabe novelle e racconti popolari siciliani
Publication Date1870
LanguageSicilian
OriginItaly

Una vota c'era unu Re: stu Re avia un figghiu màsculu, lu quali era figghiu unicu. A stu Re un jornu ci ha mortu la mogghi, ed ha ristatu cattivu. Doppu ha passatu a secunni nozzi; la mogghi ha nisciutu gràvita, ha parturutu e ha fattu 'n (un) figghiu màsculu. Pri 'nvidia di lu figghiastru 'nsajau di 'nvilinallu.

Intantu lu figghiastru 'n jornu si nni iju alla fiera: pri strata, ci ammattíu 'n cavadduzzu, ci prasíu e l'ha cumpratu, e si n'ha turnatu. Juntu a la casa, sò patri ci dissi: — «Figghiu, comu accosì prestu ha' turnatu?» — «Papà, m'ha 'mmattutu stu cavalluzzu pri via e mi l'haju cumpratu.» Giornu pri giornu comu stu Riuzzu jia a la scola, facía la visita a stu cavalluzzu 'nti la stalla, e ci fici tantu studiu 'nsina ca lu 'nsignau a parrari.

Lassamu perdiri lu cavallu e pigghiamu a la Riggina. Chista dicía: — «Ma iu comu haju a fari pri 'nvilinari lu figghiastru, pri quantu ristassi primugenitu mà figghiu? Bisogna ca m'hê fidari cu lu Ditturi.» S'ha mannatu a chiamari lu Ditturi intra, comu parola di Riggina ci dissi. — «Ditturi, comu putemu fari di 'nvilinari a mà figghiastru?» — «Rigginotta, vi finciti malata, e doppu iu distinu li medicamenti ca ci vonu pri sta vostra malatia.» Chista s'ha curcatu a liettu e s'ha 'nfintu malata. Subitu lu Re ha mannatu a chiamari lu Ditturi. Ha vinutu lu Ditturi e dici: — «Riali Maistà, chista è 'na gravi malatia chi havi la Riggina.» — «Ma dunchi chi nun ci pò riparu pi sta malatia chi havi la Riggina?» — «Lu riparu c'è, ma Riali Maistà, avriti 'n (un) dispiaciri.» — «Qualunchi interessi ci vannu pi lu menzu, abbasta chi si salva la Riggina.» — «La Riggina già è morta, nun ha chi fari: sulu ci vuoli pi guariri la Riggina lu sangu di vostru figghiu Filuppu quintu, sdisangatu di vina in vina.» — «Ah! dici, è troppu ca mà mogghi divi campari e mà figghiu muriri!» Doppu si ci misiru tanti pirsuni pri lu menzu, dicennu: — «Riali Maistà, li figghi vannu e vennu e la mogghi nu veni cchiù,» e tantu s'hanu misu 'ntra lu menzu, di fàrici a lu patri calari la testa chi murissi lu figghiu e campassi la mugghieri.

Lu figghiu s'arricampa di la scola cantannu e friscannu: passa 'nti lu cavalluzzu e lu trova cunfusu. — «Chi hai, cavalluzzu miu, ca si' cunfusu?» — «Ah! dici, Filuppu, iu sugnu cunfusu pri tia, ca tu varrai a la morti; ma nun ti ni 'ncaricari, curaggiu! Sai chi fai? Pigghi la sedda, mi 'nseddi, e a tò patri ci dici ca ti ni vai dui uri di ròggiu a 'llianàriti 'nta lu giardinu.» Lu figghiu ha acchianatu ddà sùpira, ha baciatu li mani a lu patri e la mamma, ch'era curcata, e ha dumandatu un pirmissu pi quantu si ni jia un pizzuddu cu lu sò cavaddu 'nta lu giardinu. Dici lu Re: — «Figghiu, va addivèrtiti,» — e intantu (lu patri dissi) almenu s'addivèrti prima di muriri.

Ha calatu lu figghiu 'nta lu cavadduzzu e l'ha 'nsiddatu. — «Senti chi ti dicu ora, Filippu, dici lu cavaddu. Vidi ca tu a mia mi divi stracacciari: ha' a pigghiari 'na bellissima quartàra, mi l'attacchi 'nti la panza, e tutta la me sudùra ca mi cadi, l'ha' a cunsirvari 'nti sta quartàra. Comu iu jùnciu unni haju di jùnciri, cascu e muoru. Tu nun t'ha' a pigghiari pena, chì avennu bisognu di mia tiri un pilu di la mè cuda, lu bagni 'nti li mia sudùra, e tu hai tutti li cumpurtamenti, cu li to' palazzi, li to' baggi, e li to' sirvizi.» Accosì ha fattu; chistu giuvini s'ha misu a cavallu e si n'ha jutu. Juncennu a 'n puntu, stu cavalluzzu ha cascatu e ha murutu. Lu Riuzzu ci ha pigghiatu la sudùra e ci ha tagghiatu la cuda e si ha misu 'n caminu. Juncennu stanti via, dissi: — «Vuogghiu vidiri l'upirazioni ca mi dissi lu miu cavallu.» Ha tiratu un pilu di la cuda, l'ha bagnatu 'nti la sudùra, e vidi li gran cummudità, un palazzu davanti, cu la sò sirvitù, cu' purtava mangiari di ccà, cu purtava mangiari di ddà, cu tutti li so' cumpurtamenti. Ha sarvatu lu pilu, e ha turnatu com'era. S'ha misu novamenti 'n caminu e ha giuntu 'nti 'na cità unni c'era un Re. 'Nanzi lu palazzu di stu Re c'era 'n giardinu. Stu giuvini s'ha addivatu 'nta lu giardinaru, fingennu di buscàrisi lu pani, e si ha misu 'na viscica 'nta la testa fingennu d'essiri tignusu, e si misi nomu di Filippeddu. Stu giardinaru usava chi ogni matina facia tri mazzi di fiuri e li purtava a li tri figghi fimmini di lu Re. Rispunni lu picciottu a lu giardinaru, e ci dici: — «Si criditi, massàru, ci li fazzu iu stamatina li mazzi di li fiuri, a li voti mi dùninu qualchi pizzuddu di pani.» — «Ma tu chi li sai fari?» — «Iu li fazzu, e si ci piàciunu, beni, si no, ci li porta vossignuría.» Chistu giuvini ha fattu sti tri mazzi di fiuri; cunsidirati comu si potti 'mpignari a farli unu megghiu di n'àutru. Li Rigginotti comu si vittiru purtari sti tri mazzi di fiuri, ci hanu piaciutu, e ci hanu dittu: — «Vidi ca ogni matina sti fiuri l'hai a purtari sempri tu.» Hanu pigghiatu e ci hanu dato du' tarì pi comprimentu. Stu picciottu si n'havi jutu 'nta lu giardinaru, fintizza ca nu cunuscía sti dinari, ci dissi: — «Iu chi n'avía a fari di chisti! mi dàvinu 'n pizzuddu di pani, iu mi ni cuntintava megghiu.» Lu giardinaru dissi: — «Chistu babbu è. — Tu chi n'ha' a fari: chisti li duni a mia, ca lu pizzuddu di pani ti lu dugnu iu: ogni matina ti ci mannu a tia, nzoccu ti dùninu li Rigginotti mi lu porti, e iu ti dugnu lu pani.»

A la sira, scuratu, stu picciottu si n'ha jutu a curcari 'nti la stadda, unni c'era 'n pirtusu ca spuntava 'nti la casa unni si curcava la Rigginotta la picciula. Stu picciottu la sira fa 'n'upirazioni, tira 'n pilu di lu sò cavaddu, lu bagna 'nti dda sudùra, e novamenti lu palazzu cu la so 'luminazioni, e la sò sirvitù. Sta Rigginotta guardava di lu pirtusu e vidi tuttu stu gran palazzu, e dici: — «Comu! ccà Fulippeddu si ci ha curcatu! ch'è pussibili sta cosa?» Lu 'numani sira si ci misi accura, e s'addunà l'upirazioni ca chistu fici, di lu pilu di lu cavaddu, e si pirsuasi ca chistu avia a essiri figghiu di Re. All'innumani dimanna a sò patri 'na grazia di pigghiàrisi pi spusu a Filippeddu. Sò patri ci dissi: — «Scialarata! comu t'ha' a pigghiari a ssu tignusu?» — «Nenti, papà: o mi lu dati a chissu, o iu mi ni fuju cu iddu.» Lu patri custrittu e malu priparatu, ci lu desi e ci dissi: — «Abbasta ca ti ni vai avanti di mia.»

S'hanu spusatu, e si l'ha purtatu 'nti sta stadda unni iddu si curcava. L'àutri surelli s'hanu maritatu e s'hanu pigghiatu a dui figghi di Re. Chisti tuttu lu juornu murmuriavanu a sò suoru: iddi si ni prijàvinu di li mariti: cu' li basava di ccà, cu' li basava di ddà, e idda mischina 'ncutugghiava. — «Ma è 'mpossibili, dicia: chi mi ficiru l'occhi; pricchì chistu nu facia cchiù l'upirazioni ca facía.

Intantu c'era appuntata 'na guerra, e li mariti di l'àutri suoru si ni jeru a vinciri la guerra, pricchì chi vincía 'na banniera, accansava 'nu gran titulu. Pigghia lu Filippeddu e dici: — «Ura ci vaju iu, a li voti pozzu vinciri iu sta banniera.» La mugghieri ci dissi: — «Vacci; — a li voti, dici 'nti idda, mi lu luvassi davanti.» Chistu s'ha misu a cavaddu di 'na scecca zoppa, c'un pezzo di scupittazza avanti cavaddu e si n'ha jutu. Giuntu unni parsi a iddu, tira 'n pilu di lu sò cavaddu, lu bagna 'nti dda sudùra, e si trova a cavaddu di un gran cavaddu di Rignanti, cu la sò spata a lu fiancu, e si ni va alla giostra. Juncennu ddà, tira la sò spata, «largu! largu!» pigghia la banniera, e si ni torna. Li so' cugnati nu lu canuscianu; sulu ci jèru appressu e unu dici: — «Cavalieri, si mi faciti lu piaciri, senza 'nteressi, datimi la banniera pri quantu faciemu vidiri a nostru sòggiuru chi l'avimu pigghiatu niàutri.» Chiddu dissi: — «Tantu piaciri, ma avemu a fari 'n (un) pattu, chi vi haju a tagghiari lu ijtieddu;» e chiddu prontu si lu fici tagghiari pri aviri la banniera. Turnaru a la casa: cunsidirati chi piaciri ci fu ca chisti avienu prisu la banniera: li ziti ci abballàvinu davanti, e sputàvinu a sò suoru chi avia 'n tignusu e tintu davanti.

L'innumani arrieri ci jeru a la guerra, e Filippeddu fici la stissa finzioni. Pigghiau la banniera, e l'àutru cugnatu lu priau di dariccilla, e chiddu prontu ci la desi cu lu pattu ca ci avía a tagghiari 'n pizzuddu d'aricchia; e chiddu si la fici tagghiari. Arrivaru cuntenti 'n'àutra vota 'nti sò soggiuru, e 'nti li mugghieri. L'innumani ci fa n'ammìtu di tutti li pirsuni di la Curti, e mentri tutti mangiavinu cuntenti, Filippeddu stava misu 'nti n'agnuna, e l'àutri suoru si la pigghiàvinu cu sò suora d'aviri 'nu bruttu, 'nu làliu. All'ultimu stu Filippeddu si scippa la viscica ch'avia 'nti la testa, e si susi, e dici a li so' cugnati: — «Vuàtri siti chiddi chi aviti pigghiatu la banniera?» Pigghia lu ijtieddu e lu pizzuddu d'aricchia, ci li mustra, e dici: — «Iu sugnu chiddu chi haju pigghiata li bannieri, vuàtri siti tanti vili!» Tira 'n pilu di lu sò cavaddu, si vesti di figghiu di Rignanti e cumenza a smaccari a tutti. Allura sò mugghieri dici a li sò suoru: — «Li vostri mariti sunu li tinti, iu sappi sciègghiri lu miu.»

Iddi arristaru maritu e mugghieri.

E iu scàuzu di pieri.

Buccheri.


Download XMLDownload textStoryBook