Corbul si vulpea

Maestrul corb , intr-un copac cocotat , Tinea in cioc un bot de cascaval . Maestrul vulpe , de miros agatat , Ii zise mieros , cu-un glas ca din caval : " Buna ziua , domnule corb , la dumneavoastra ! Ce dragut sunteti azi ! Ce frumos ! Daca a voastra voce e la fel de maiastra Precum penajul vostru negru , maiestuos , Sunteti ca pasarea Phoenix in a padurii cetate ." La vorbele acestea , corbul s-a impaunat , Si ciocul si-a deschis ca vocea sa-si arate, Iar cascavalul din gura i-a picat . Vulpoiul il inghiti pe data si-i zise a-nvatare : "Bunul meu domn , nu stii c-o linguseala Traieste pe seama celui ce o asculta cu-ncantare ? Aceasta lectie te-a costat un cascaval, fara-ndoiala ." Iar corbul , confuz si-ncremenit , jura , intr-un tarziu , Ca pacalit nu va mai fi atata vreme cat e viu.